 | as |
|
| Relicvă [ re-lic-vă ] VEZI SINONIME PENTRU relicvă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului relicva în mai multe dicționareDefinițiile pentru relicva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RELICVĂ: RELÍCVĂ, relicve, substantiv feminin 1. Obiect rămas din trecut (de la o persoană iubită sau de la o personalitate de seamă) și păstrat ca o amintire scumpă. vezi vestigiu. Ce rană dureroasă aveam să-i scormonesc cu aceste relicve ale mortului, pe care i le aduceam în buzunarul meu! C. PETRESCU, S. 162. • figurat Bietul bătrîn... biata relicvă, peste a cărei ochi anii își lăsase paianjenitele cortine, apărea adus ca un specimen rar de longevitate. ANGHEL, PR. 62. 2. (De obicei la plural ) Moaște. – Variantă: relícvie, relicvii (NEGRUZZI, S. I 214), substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RELICVĂ: RELÍCVĂ relicvae forme 1) Obiect păstrat ca o amintire scumpă din trecut; vestigiu. 2) la plural Rămășiță (oseminte, resturi de îmbrăcăminte etc.) aparținând unei persoane, considerate sfântă; moaște. /<fr. relique, latina reliquiae Forme diferite ale cuvantului relicva: relicvae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RELICVĂ: RELÍCVĂ, relicve, substantiv feminin 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La plural ) Moaște. – Din limba franceza relique, latina reliquiae. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RELICVĂ: RELÍCVĂ, relicve, substantiv feminin 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La plural ) Moaște. – Din limba franceza relique, latina reliquiae. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RELICVĂ: RELICVĂ s. 1. rămășiță, urmă, vestigiu. (relicvae ale trecutului.) 2. (la plural ) moaște (la plural), vestigii (la plural), (învechit) rămășițe (la plural). (relicva sfinte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RELICVĂ: RELÍCVĂ substantiv feminin 1. obiect rămas din trecut și păstrat ca amintire (scumpă). 2. (la plural) moaște. (< limba franceza relique, latina reliquiae) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RELICVĂ: RELÍCVĂ substantiv feminin 1. (la plural ) Moaște. 2. (figurat) Amintire scumpă, obiect rămas ca amintire. [< latina reliqua, conform italiana reliquia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru relicvă: relícvă substantiv feminin, genitiv dativ articulat relícvei; plural relícve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru relicvă: relícvă substantiv feminin, genitiv dativ articulat relícvei; plural relícve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RELICVA' relíchierelíctRELÍCTĂrelictárRELÍCVĂRELICVÁRIURELICVÁTrelicvieRELIÉF |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL relicvă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului relicvă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RELÍCVĂ relicvăe forme 1 Obiect păstrat ca o amintire scumpă din trecut; vestigiu. Relicvăe ale trecutului. Relicvă sfinte. Relicvăe ale trecutului. |
GRAMATICA cuvântului relicvă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului relicvă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul relicvă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE relicvă? Vezi cuvântul relicvă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul relicvă?[ re-lic-vă ] Se pare că cuvântul relicvă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL relicvă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Inducție mutuală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul relicvă are forma: relícve
