 | as |
|
| Reificare [ re-i-fi-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU reificare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reificare în mai multe dicționareDefinițiile pentru reificare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REIFICARE: REIFICÁRE substantiv feminin (filozofie) Concretizare, materializare (a unei idei). ♦ Proces prin care relațiile sociale îmbracă forma unor relații obiectuale, omul însuși devenind din agent conștient al proceselor sociale simplu obiect, lucru, instrument al acestora. [< limba engleză reification, conform latina res – lucru]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REIFICARE: REIFICÁRE, reificări, substantiv feminin Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [ pronunție: re-i-] – conform limba franceza réification. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REIFICARE: REIFICÁRE, reificări, substantiv feminin Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [ pronunție: re-i-] – conform limba franceza réification. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REIFICARE: REIFICÁRE substantiv feminin (filozofie) 1. acțiunea de a reifica. 2. tendința de a da oricărui lucru dinamic, de mișcare un caracter static. 3. înțelegerea greșită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. (< reifica) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reificare: reificáre substantiv feminin (silabe re-i-), genitiv dativ articulat reificării; plural reificări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reificare: reificáre (re-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat reificắrii; plural reificắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REIFICARE' reieptáREIEȘÍREIEȘÍREreificáREIFICÁREREIFÓRMEREÎMBĂRBĂTÁreîmbláreimentár |
GRAMATICA cuvântului reificare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reificare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reificare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reificare? Vezi cuvântul reificare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reificare?[ re-i-fi-ca-re ] Se pare că cuvântul reificare are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe moment?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul reificare are forma: reificări
