 | as |
|
| Registru [ re-gis-tru ] VEZI SINONIME PENTRU registru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului registru în mai multe dicționareDefinițiile pentru registru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU, registre, substantiv neutru 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. • Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (arhitectură) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (În sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor comerciale. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (concretizat) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (informatică) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din limba franceza régistre, italiana registro, germana Register. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU, registre, substantiv neutru 1. Condică în care se trec încasările, cheltuielile, trimiterile și sosirile hîrtiilor, rezultatele unor măsurători etc. Un furier slăbănog și un majur cărunt desfăceau o ladă cu registre. CAMILAR, N. I 78. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biuroul cu cele cîteva registre și imprimate. REBREANU, P. S. 129. Săndulescu, veșnic cu nasu-n registru, făcea socoteli. VLAHUȚĂ, O. A. III 26. • figurat Infernul pentru tine Își va deschide negrele registre. TOPÎRCEANU, B. 93. • Registru de bord = jurnal de bord pe o navă, vezi jurnal (2). Registru de casă vezi casă. Registru de intrare și ieșire vezi intrare. 2. (tehnică) Sertar sau clapă (de oțel, de fontă, de material ceramic etc.) acționată manual sau automat, care servește la reglarea tirajului prin varierea secțiunii de trecere a gazelor de ardere sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (arhitectură) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei fațade. Registrul de jos, corespunzător parterului, are ferestre mai mici, dreptunghiulare. CAMIL PETRESCU, O. II 596. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hîrtiei. 5. (muzică) Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbare de timbru. (figurat) Imaginația lui Arghezi se mișcă pe un întins registru, de la libera asociație vizionară pînă la notația exactă. VIANU, A. P. 266. (Concretizat) Dispozitiv cu care se pun în mișcare diferite țevi de la orgă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU, registre, substantiv neutru 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. • Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (arhitectură) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (concretizat) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (informatică) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din limba franceza régistre, italiana registro, germana Register. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU substantiv neutru 1. condică în care se consemnează diferite date și acte oficiale. ♦ registru de stare civilă = condică în care sunt înregistrate nașterile, căsătoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhitectură) suprafața orizontală de decorație între două chenare sau delimitată compozițional. 4. întindere a scării muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. • garnitură de tuburi (la orgă), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu același timbru. • (figurat) trăsăturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. • ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la dirijarea selecției legăturilor. 6. (și substantiv masculin) circuit, dispozitiv din organele de comandă și de calcul ale unui calculator electronic destinat memorării. 7. (poligrafie) ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 8. (marină) instituție de stat, societate care stabilește normele de construcție a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< limba franceza registre, italiana registro, germana Register) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU substantiv neutru 1. Condică în care se consemnează diferite date și acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafața dintre două profiluri orizontale care se întind pe lungimea unei fațade. 4. Întinderea scării muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (concretizat) Garnitură de tuburi de orgă (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu același timbru. 5. Dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la dirijarea selecției legăturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comandă și calcul ale unui calculator electronic. 6. (poligrafie) Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. [< limba franceza registre, italiana registro, germana Register]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGISTRU s. 1. catastif, condică, (rar) carte, (învechit și regional) metrică, protocol, (învechit) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism învechit) tefter. (Înscris în registru.) 2. (contabilitate) registru de partizi = maestru, cartea mare. 3. (tehnic) sertar, șuber, ventil. (registru la o conductă.) 4. (muzică) ambitus, diapazon, întindere. (registru unei voci.) 5. (muzică) (învechit) octoih. (registru unui instrument de suflat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU2 registrue n. tehnic 1) Placă care servește la reglarea deschiderii sau închiderii unei conducte. 2) (la stațiile telefonice automate) Dispozitiv care servește la selectarea automată a numărului de telefon chemat. 3) arhitectură Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. /<fr. registre, germana Register, latina register Forme diferite ale cuvantului registru: registrue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru registru: *regístru n., plural e (în franceză régistre, despre mlat. regesta, lucrurĭ făptuite; italiana registro). Condică, mare caĭet scorțit în care se trec cheltuĭelile, încasările, trimeterile și sosirile hîrtiilor ș. a. muzică Întinderea scăriĭ vocale. La orgă, mîner pe care-l tragĭ la diferite cîntece. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU1 registrue n. Caiet gros de format mare în care se înscriu diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; condică; catastif. /<fr. registre, germana Register, latina register Forme diferite ale cuvantului registru: registrue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU3 registrue n. Scară muzicală a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus. /<fr. registre, germana Register, latina register Forme diferite ale cuvantului registru: registrue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru registru: registru n. 1. carte în care se înscriu acte sau afaceri zilnice; 2. muzică întinderea scării vocale. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru registru: registru, registre substantiv neutru (argoul lumii interlope) cazier judiciar, antecedente penale. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REGISTRU: REGÍSTRU substantiv verbal conținut, cuprins, sumar, tablă de materii. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru registru: registru substantiv verbal CONȚINUT. CUPRINS. SUMAR. TABLĂ DE MATERII. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru registru: regístru substantiv neutru, articulat regístrul; plural regístre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru registru: regístru substantiv neutru, articulat regístrul; plural regístre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REGISTRU' REGISTRÁȚIEregistratoáreREGISTRATÓRREGISTRATÚRĂREGÍSTRURÉGIUREGIÚNEREGIZÁREGIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL registru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului registru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Înscris în registru. Registru la o conductă. Registru unei voci. Registru unui instrument de suflat. REGÍSTRU2 registrue n. Registru la o conductă. Registruul unui instrument de suflat. REGÍSTRU1 registrue n. REGÍSTRU3 registrue n. |
GRAMATICA cuvântului registru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului registru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul registru poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE registru? Vezi cuvântul registru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul registru?[ re-gis-tru ] Se pare că cuvântul registru are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL registru Inţelegi mai uşor cuvântul registru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Registru de bord = jurnal de bord pe o navă Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc În sintagma Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor comerciale Registru de bord = jurnal de bord pe o navă, vezi jurnal 2 Registru de bord = jurnal de bord pe o navă Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc In sintagma Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor ♦ registru de stare civilă = condică în care sunt înregistrate nașterile, căsătoriile, decesele etc ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comandă și calcul ale unui calculator electronic Contabilitate registru de partizi = maestru, cartea mare Contabilitate registru de casă = jurnal de casă; registru de partizi vezi cartea mare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL registru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular; în locuțiune adverbiala în dorul lelii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul registru are forma: regístre
