 | as |
|
| Refuza [ re-fu-za ] VEZI SINONIME PENTRU refuza PE ESINONIME.COM definiția cuvântului refuza în mai multe dicționareDefinițiile pentru refuza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a refuza (forma la infinitiv) A refuza conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFUZA: REFUZÁ, refúz, verb I. tranzitiv A respinge, a nu primi, a nu accepta ceva ce ți se oferă; a nu accepta propunerile cuiva. Scrie-i și invit-o la noi... Sper că nu o să ne refuze. C. PETRESCU, C. vezi 95. Ei au exprimat așa de călduros dorința de a intra în combinație, încît mi-am zis că nu i-aș putea refuza. CARAGIALE, O. VII 18. Refuză și limbi și cașcaval, Zicînd că e în post și nu poate mînca. ALEXANDRESCU, P. 73. ♦ A nu acorda ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. Refuza de peste zece ani să mai calce în oraș. DUMITRIU, N. 102. Bătrînul refuza să admită, deși nu spunea. REBREANU, R. I 233. Am să-i scriu, s-o rog... s-o rog să nu surîdă, să nu-mi împle sufletul de o vană, dureroasă iluziune. Asta... nu-mi va refuza ea. EMINESCU, N. 72. • figurat Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos, dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. • absolut Îl chemase pe Constantin Lipan și îi ceruse să suspende urmărirea și să închidă dosarul. Constantin Lipan refuzase. C. PETRESCU, C. vezi 324. Pe la cîte un lunecuș mai repede, el verb reflexiv:oia s-o ajute... ea refuza c-un zîmbet de voinicie care sfidează. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. ♦ (Construit cu pronumele în dativ) A se priva de ceva, a renunța la ceva. Nu-și refuza nimic socotind că i se datorează tot. REBREANU, R. I 186. verb reflexiv:ea nimic să nu-și refuze din tot ce simțul cere. MACEDONSKI, O. I 261. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFUZA: REFUZÁ, refuz, verb I. tranzitiv A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din limba franceza refuser. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFUZA: REFUZÁ, refuz, verb I. tranzitiv A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din limba franceza refuser. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUZA: REFUZÁ verb I. trecut a nu primi, a nu accepta, a respinge. • a nu da (ceva ce ți s-a cerut). • a se priva de, a renunța la ceva. II. reflexiv a se sustrage, a se eschiva. III. intr. (marină; despre vânt) a se roti spre prora navei. (< limba franceza refuser) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUZA: REFUZÁ verb I. 1. trecut A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ți s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunța la ceva. 2. intr. (marină; despre vânt) A se roti spre prora navei. [P.i. refúz. / < limba franceza refuser]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFUZA: REFUZA verb 1. a respinge, (livresc) a denega, (învechit) a apăra, a lepăda, a tăgădui. (refuza ajutorul ce i se cere.) 2. (juridic) a recuza, a respinge. (A refuza un jurat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refuza: refuzá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu refúz, persoana a treia singular: el / ea și plural refúză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REFUZA: REFUZÁ verb vezi eschiva, fugi, scăpa, sustrage. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru refuza: refuza verb vezi ESCHIVA. FUGI. SCĂPA. SUSTRAGE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refuza: refuzá (a refuza) verb, indicativ prezent 3 refúză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFUZA' REFUTÁȚIErefutațiúnerefutézREFÚZREFUZÁREFUZÁBIL, -ĂREFUZÁREREFÚZNICREG |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL refuza Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului refuza dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Refuza ajutorul ce i se cere. A refuza un jurat. Refuza ajutorul ce i se cere. Refuzá a refuza verb, indicativ prezent 3 refúză. |
GRAMATICA cuvântului refuza? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refuza. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul refuza poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE refuza? Vezi cuvântul refuza desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refuza?[ re-fu-za ] Se pare că cuvântul refuza are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL refuza |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ser fiziologic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul refuza se conjugă: ei ele refúză
