eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție refuz


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Refuz [ re-fuz ]
VEZI SINONIME PENTRU refuz PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului refuz în mai multe dicționare

Definițiile pentru refuz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFUZ:
REFÚZ, refuzuri, substantiv neutru

1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere.
♦ Expresia: Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă.

2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită).

3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.

4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.

– Din limba franceza refus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

REFUZ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFUZ:
REFÚZ, refuzuri, substantiv neutru

1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere.
       • Expresia: Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic, până la limita maximă.

2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită).

3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.

4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.

– Din limba franceza refus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REFUZ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFUZ:
REFÚZ, refuzuri, substantiv neutru

1. Faptul de a refuza; respingere, neprimire, neacceptare. Borivoje înțelese refuzul mai mult după ton. O expresie de negrăită jale trecu pe fața tinerei femei. GALACTION, O. I 190. Refuzul însă ar însemna ruptura cu firma. REBREANU, R. I 47. Nu verb reflexiv:ea să jignească pre nime cu refuz. NEGRUZZI, S. II 265.

2. Material rămas după cernere (în ciur sau în sită).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

REFUZ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUZ:
REFÚZ substantiv neutru

1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere.
♦ Până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult.

2. Material rămas după cernere într-un ciur sau într-o sită.

3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.
♦ (metalurgie) Defect de turnare constând în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. [< limba franceza refus].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

REFUZ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUZ:
REFÚZ substantiv neutru

1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere.
♦ până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult.

2. material rămas după cernere într-un ciur, într-o sită.

3. deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.
       • (metalurgie) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. (< limba franceza refus)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

refuz
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru refuz:


2) *refúz, a -á vezi trecut (în franceză refuser, a refuza, despre mlat. *refusare, derivat despre latina refúndere, refúsum, a turna înapoĭ. vezi fuziune). Resping (nu admit, nu primesc): a refuza un dar, o rugăminte, un candidat.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

REFUZ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REFUZ:
REFÚZ refuzuri n.

1) vezi A REFUZA.
       • Până la refuz până când nu mai încape nimic sau nimeni; până la maximum.

2) tehnic Material care rămâne după cernere, sortare etc. /<fr. refus
Forme diferite ale cuvantului refuz: refuzuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

refuz
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru refuz:


1) *refúz n., plural urĭ (în franceză refus, despre refuser, a refuza). Acțiunea de a refuza: a suferi un refuz. Fam. A trata pe cineva cu refuz, a-l refuza.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

refuz
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru refuz:
refuz n. fam. acțiunea de a refuza: a trata cu refuz. [Abstras din refuzà]. vezi mahalagism.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REFUZ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFUZ:
REFUZ substantiv neacceptare, respingere. (refuz unei propuneri.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

refuz
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refuz:
refúz substantiv neutru, plural refúzuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

refuz
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refuz:
refúz substantiv neutru, plural refúzuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'REFUZ'
REFUTÁREREFUTÁȚIErefutațiúnerefutézREFÚZREFUZÁREFUZÁBIL, -ĂREFUZÁREREFÚZNIC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REFUZ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului refuz dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
REFÚZ refuzuri n.
       • Până la refuz până când nu mai încape nimic sau nimeni; până la maximum.
Refuz unei propuneri.

GRAMATICA cuvântului REFUZ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refuz.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REFUZ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul REFUZ sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul refuz are forma: refúzuri
VEZI PLURALUL pentru REFUZ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE refuz?
Vezi cuvântul refuz desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refuz?
[ re-fuz ]
Se pare că cuvântul refuz are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL REFUZ
Inţelegi mai uşor cuvântul refuz dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Expresia: Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă
Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic, până la limita maximă
♦ Până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult
♦ până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REFUZ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A cloci pe vatră?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a colabora; concurs de împrejurări
penates
a lenevi la căldură, a trândăvi
a plantă acvatică cu tulpină scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui ruppia rostellata; b peștișor marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare nerophis ophidion
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app