 | as |
|
| Refuta [ re-fu-ta ] VEZI SINONIME PENTRU refuta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului refuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru refuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a refuta (forma la infinitiv) A refuta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFUTA: REFUTÁ, refutez, verb I. tranzitiv (Franțuzism învechit) A respinge, a combate cu argumente puternice ceea ce susține cineva. Nu mi-ai trimis articolul lui Arsache prin care refutează scrierea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 604. • reflexiv Pe cît ne-a putut ierta starea lucrului și cuviința de a nu ne discredita unii pe alții și a ne refuta prin jurnale. La GHICA, A. 732. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFUTA: REFUTÁ, refutez, verb I. tranzitiv (Franțuzism învechit) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din limba franceza refuter, latina refutare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFUTA: REFUTÁ, refutez, verb I. tranzitiv (livresc) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din limba franceza réfuter, latina refutare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUTA: REFUTÁ verb I. trecut ((livresc)) A combate cu argumente temeinice. [P.i. refutéz. / < limba franceza réfuter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUTA: REFUTÁ verb trecut a combate cu argumente temeinice. (< limba franceza réfuter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refuta: refutá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu refutéz, persoana a treia singular: el / ea și plural refuteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refuta: refutá (a refuta) (livresc) verb, indicativ prezent 3 refuteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFUTA' REFÚGIUREFULÁREFULÁREREFULÁTREFUTÁREFUTÁBILREFUTÁREREFUTÁȚIErefutațiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL refuta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului refuta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Refutá a refuta livresc verb, indicativ prezent 3 refuteáză. |
GRAMATICA cuvântului refuta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refuta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul refuta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE refuta? Vezi cuvântul refuta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refuta?[ re-fu-ta ] Se pare că cuvântul refuta are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate darabana în sau pe ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul refuta se conjugă: ei ele refuteáză
