 | as |
|
| Reflectare [ re-flec-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU reflectare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reflectare în mai multe dicționareDefinițiile pentru reflectare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFLECTARE: REFLECTARE s. 1. (fizică) întoarcere, răsfrîngere, reflexie, repercutare. (reflectare unei unde.) 2. oglindire, proiectare, răsfrîngere, reflex, (învechit) reflect. (reflectare în apă a stelelor.) 3. (concret) imagine. (reflectare cuiva într-o oglindă.) 4. înfățișare, oglindire, reprezentare. (reflectare realității în artă.) 5. oglindire, proiecție. (Ieronim e reflectare idealizată a lui Eminescu însuși.) 6. cugetare, gîndire, meditare, meditație, reflecție, reflexie, (învechit) schepsis. (O reflectare adîncă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFLECTARE: REFLECTÁRE, reflectări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrîngere, oglindire. Reflectarea ceriului înstelat într-un strop de rouă. EMINESCU, N. 32. • figurat Nu mai avea dureri, nici bucurii, decît acele ale copilului ei. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă și tristă a sufletului său de copil. EMINESCU, N. 41. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFLECTARE: REFLECTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. [< reflecta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFLECTARE: REFLECTÁRE, reflectări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – vezi reflecta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFLECTARE: REFLECTÁRE, reflectări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – vezi reflecta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFLECTARE: REFLECTÁRE substantiv feminin acțiunea de a (se) reflecta. • (arte) redare, oglindire transfigurată a realității. • categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reflectare: reflectáre substantiv feminin (silabe -flec-), genitiv dativ articulat reflectării; plural reflectări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reflectare: reflectáre (re-flec-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat reflectắrii; plural reflectắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFLECTARE' refláțieREFLÉCTREFLECTÁREFLECTÁNTREFLECTÁREREFLECTĂTÓRREFLÉCȚIEREFLECȚIÚNEreflectív |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reflectare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reflectare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Reflectare unei unde. Reflectare în apă a stelelor. Reflectare cuiva într-o oglindă. Reflectare realității în artă. Ieronim e reflectare idealizată a lui Eminescu însuși. O reflectare adîncă. Reflectare cuiva într-o oglindă. Reflectare realității în artă. |
GRAMATICA cuvântului reflectare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reflectare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reflectare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reflectare? Vezi cuvântul reflectare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reflectare?[ re-flec-ta-re ] Se pare că cuvântul reflectare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reflectare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aur verde?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul reflectare are forma: reflectări
