 | as |
|
| Refecătură [ re-fe-că-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU refecătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului refecatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru refecatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFECĂTURĂ: REFECĂTÚRĂ, refecături, substantiv feminin (Popular) Refec. (Cu pronunțare regională) Cusutura... este de două feluri: cu răfecătură, cînd se răsucește pînza distrămată și apoi se coasă... ori tivind. ȘEZ. IX 37. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru refecătură: refecătúră forme, plural urĭ. Parte refecată, refec. Modu de a refeca, refec. – Vechĭ răfrec-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFECĂTURĂ: REFECĂTÚRĂ, refecături, substantiv feminin (popular) Refec. – Refec + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFECĂTURĂ: REFECĂTÚRĂ, refecături, substantiv feminin (popular) Refec. – Refec + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refecătură: refecătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat refecătúrii; plural refecătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refecătură: refecătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat refecătúrii; plural refecătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru refecătură: refecătură substantiv verbal REFEC. TIV. TIVITURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFECATURA' REFÉCREFECÁREFECÁREREFECÁTREFECĂTÚRĂREFECTÓRREFECTÓRIUREFENEÁrefér |
GRAMATICA cuvântului refecătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refecătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul refecătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE refecătură? Vezi cuvântul refecătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refecătură?[ re-fe-că-tu-ră ] Se pare că cuvântul refecătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL refecătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cămașă de forță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul refecătură are forma: refecătúri
