 | as |
|
| Refec [ re-fec ] VEZI SINONIME PENTRU refec PE ESINONIME.COM definiția cuvântului refec în mai multe dicționareDefinițiile pentru refec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFEC: REFÉC, refecuri, substantiv neutru Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de pînză (prin îndoirea și prinderea marginii sub îndoitură spre a nu se destrăma); tiv. • Expresia: A lua (pe cineva sau ceva) la refec (sau, mai rar, a trage cuiva un refec) = a mustra (pe cineva) aspru, a-i cere socoteală (despre ceva), a-l lua din scurt, a-l critica aspru. Mai tîrziu aude iarăși De-un talent c-a răsărit... Furios se-nchide-n casă, Și-i ia cartea la refec. VLAHUȚĂ, O. A. 179. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFEC: REFÉC, refecuri, substantiv neutru Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. • Expresia: A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – conform refeca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFEC: REFÉC, refecuri, substantiv neutru Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. • Expresia: A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – conform refeca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru refec: 2) reféc, a á vezi trecut (poate din maĭ vechĭu răfrec, din *refrec. – Se conjuncție ca frec). Sud. Dupăcesc, înduplec, îndoĭ marginea pînzeĭ, peliĭ, hîrtiiĭ ș. a.: (un Jidan) cu pleoapele refecate (ChN. I, 56), un negru cu buzele groase și refecate (201), venea cu ochiĭ refecațĭ de la cîrcĭumă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REFEC: REFÉC refecuri n. Cusătură prin care se îmbină două bucăți de țesătură, îndoind marginile ca să nu se destrame. • A lua pe cineva la refec a certa rău pe cineva; a lua la trei parale. /cf. a refeca Forme diferite ale cuvantului refec: refecuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru refec: 1) reféc n., plural urĭ (despre refec 2). Sud. Tiv, margine de pînză refecată. figurat A lua pe cineva la refec, a-l lua din scurt, a-l lua la treĭ parale, a-l mustra. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru refec: refec n. 1. cusătură pe marginea unei stofe: fără refec se destramă ștergarele; 2. figurat mustrare aspră: a lua pe cineva la refec. [Abstras din refecà]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFEC: REFEC substantiv (regional) refecătură. (refec la o haină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REFEC: REFÉC substantiv verbal tiv, tivitură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refec: reféc substantiv neutru, plural refécuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru refec: refec substantiv verbal TIV. TIVITURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refec: reféc substantiv neutru, plural refécuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFEC' REFÁCȚIEREFĂCÚTREFASONÁREFASONÁREREFÉCREFECÁREFECÁREREFECÁTREFECĂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL refec Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului refec dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REFÉC refecuri n. • A lua pe cineva la refec a certa rău pe cineva; a lua la trei parale. Refec la o haină. Refec la o haină. |
GRAMATICA cuvântului refec? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refec. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul refec poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE refec? Vezi cuvântul refec desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refec?[ re-fec ] Se pare că cuvântul refec are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL refec Inţelegi mai uşor cuvântul refec dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A lua pe cineva sau ceva la refec sau, mai rar, a trage cuiva un refec = a mustra pe cineva aspru, a-i cere socoteală despre ceva, a-l lua din scurt, a-l critica aspru A lua pe cineva la refec sau rar a trage cuiva un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală A lua pe cineva la refec sau rar a trage cuiva un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL refec |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A rămâne sau a sta, a zăcea baltă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul refec are forma: refécuri
