 | as |
|
| Reface [ re-fa-ce ] VEZI SINONIME PENTRU reface PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reface în mai multe dicționareDefinițiile pentru reface din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reface (forma la infinitiv) A reface conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFACE: REFACE verb 1. a repara, (popular) a drege, a meșteri, a meșterui, (învechit și regional) a meremetisi, (regional) a răpălui. (A reface o casă.) 2. a restaura, (învechit și regional) a meremetisi, a preînnoi. (A reface un castel, o cetate.) 3. a restabili. (A reface un circuit.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a schimba, a transforma. (A reface un industria textilă) 5. a întregi, a recompune, a reconstitui. (A reface scheletul unui animal fosil.) 6. (lingvistică) a reconstitui, a reconstrui. (A reface o formă lexicală primitivă.) 7. a (se) îndrepta, a (se) normaliza, a (se) redresa, (învechit și regional figurat) a (se) scula. (Situația întreprinderii s-a reface sub aspect economic.) 8. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) restabili, (regional) a (se) învioșa, (figurat) a (se) remonta. (S-a mai reface după răul avut.) 9. a crește, a se regenera. (I s-a reface unghia căzută.) 10. (medicina) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (popular și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (popular) a (se) scula, (învechit și regional) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (regional) a (se) răzbuna, (Transilvania) a (se) citovi, (Moldova) a (se) priboli, (prin Olt., Banat și Transilvania) a (se) zvidui, (învechit) a (se) remedia, a (se) verb reflexiv:ăciui. (S-a reface după o lungă boală.) 11. (medicina) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) restabili, a (se) tonifica, (învechit și popular) a (se) împuternici, (popular și fam.) a (se) drege, (popular) a (se) scula, (învechit și regional) a (se) zdrăveni, (regional) a (se) vînjoșa, (Moldova) a (se) priboli. (S-a reface puțin după scarlatină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFACE: REFÁCE, refác, verb III. tranzitiv 1. A face din nou (ceva rău făcut sau în parte distrus); a drege, a repara. Muncitorii își iau angajamentul ca în 12 ore, cu experiența pe care o au acum, să refacă proba. BARANGA, I. 218. • figurat Avea-va el această putere uriașă să refacă totul din temelie, în viața lui atît de prost începută? GALACTION, O. I 127. Redă-mi puterea biruinții, Refă-mă omul care-am fost. MACEDONSKI, O. I 38. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care era mai înainte; a reconstrui. Mănăstirea fu arsă... la 1745, refăcută după patru ani. IORGA, L. II 158. • reflexiv pasiv După alungarea francezilor, Moscova s-a refăcut. STANCU, U.R.S.S. 99. ♦ reflexiv A se face din nou sănătos, a se întrema, a se înzdrăveni, a se însănătoși. Prin odihnă s-a refăcut complet. 3. A preface, a schimba, a transforma. Crestăturile păreau foarte vechi, fiindcă scoarța [copacilor] se refăcuse. GALACTION, O. I 210. Au imprimat o direcție nouă întregii psihologii... «refăcînd» toate capitolele. IBRĂILEANU, S. 224. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFACE: REFÁCE, refác, verb III. tranzitiv 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; prin extensie a transforma, a modifica, a schimba. ♦ reflexiv (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – prefix re- + face (după limba franceza refaire). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFACE: REFÁCE, refác, verb III. tranzitiv 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; prin extensie a transforma, a modifica, a schimba. ♦ reflexiv (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Re1- + face (după limba franceza refaire). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFACE: REFÁCE verb III. trecut 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ trecut, reflexiv (figurat) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refác. / < re- + face, după limba franceza refaire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFACE: REFÁCE verb I. trecut 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. trecut, reflexiv (figurat) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după limba franceza refaire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reface: refáce (a reface) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele refác, persoana întâi plural: noi refácem, persoana a doua plural: voi refáceți; imperativ refắ, negație nu refáce; participiu refăcút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru reface: reface vezi a face din nou și mai bine, a îmbunătăți. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REFACE: REFÁCE verb vezi redistila. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru reface: reface verb vezi REDISTILA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reface: refáce verb face Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFACE' REEXPOZÍȚIEREEXPOZIȚIÚNEREFrefácREFÁCEREFÁCEREREFÁCȚIEREFĂCÚTREFASONÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reface Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reface dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A reface o casă. A reface un castel, o cetate. A reface un circuit. A reface un industria textilă 5. A reface scheletul unui animal fosil. A reface o formă lexicală primitivă. Situația întreprinderii s-a reface sub aspect economic. S-a mai reface după răul avut. I s-a reface unghia căzută. S-a reface după o lungă boală. S-a reface puțin după scarlatină. Refáce a reface verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele refác, persoana întâi plural: noi refácem, persoana a doua plural: voi refáceți; imperativ refắ, negație nu refáce; participiu refăcút. |
GRAMATICA cuvântului reface? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reface. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reface poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE reface? Vezi cuvântul reface desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reface?[ re-fa-ce ] Se pare că cuvântul reface are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reface |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Variante: așijderi adverb – ași învechit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
