 | as |
|
| Recunoştinţă [ re-cu-noş-tin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU recunoştinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recunostinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru recunostinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECUNOȘTINȚĂ: RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, substantiv feminin Obligație morală pe care cineva o simte față de cel ce i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite, gratitudine. L-a ajutat să plece în streinătate și acum își plătește în felul lui... o datorie de recunoștință. C. PETRESCU, Î. II 237. Îi trecu prin gînd că e tocmai clădirea lui Grigoriță, căruia el îi datorează numai recunoștință. REBREANU, R. II 202. Îi las aste scrieri ca o suvenire de recunoștință. NEGRUZZI, S. I 209. Jur să aibi recunoștință Către frații tăi romîni Ce te scot azi din robie. BOLLIAC, O. 188. ♦ (Rar, învechit) Răsplată. Spre recunoștința slujbelor sale... îl numi prinț rusesc. NEGRUZZI, S. II 141. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECUNOȘTINȚĂ: RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, substantiv feminin Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. – Recunoaște + sufix -ință (după limba franceza reconnaissance). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUNOȘTINȚĂ: RECUNOȘTÍNȚĂ recunostintae forme 1) Sentiment de recunoaștere a datoriei față de un binefăcător; obligație morală pentru o binefacere; gratitudine. 2) învechit Recompensă pentru o binefacere. /a recunoaște + sufix recunostintaința Forme diferite ale cuvantului recunostinta: recunostintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOȘTINȚĂ: RECUNOȘTÍNȚĂ substantiv feminin Aducere aminte cu dragoste, cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine. [< recunoaște, după italiana riconoscenza, limba franceza reconnaissance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru recunoștință: *recunoștínță forme, plural e (despre cunoștință, după limba franceza reconnaître). Mărturisirea binefacerilor primite, gratitudine: primesc cu recunoștință. vezi recunoaștere. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECUNOȘTINȚĂ: RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, substantiv feminin Datorie, obligație morală față de un binefăcător; gratitudine. – Recunoaște + sufix -ință (după limba franceza reconnaissance). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUNOȘTINȚĂ: RECUNOȘTINȚĂ substantiv (livresc) gratitudine, (învechit și popular) mulțumită, (învechit) blagodarenie, cunoștință. (Îi poartă o mare recunostinta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOȘTINȚĂ: RECUNOȘTÍNȚĂ substantiv feminin aducere aminte cu dragoste, recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. (după limba franceza reconnaissance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recunoștință: recunoștínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat recunoștínței; plural recunoștínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru recunoștință: recunoștință forme aducerea aminte de binefacerile primite. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recunoștință: recunoștínță substantiv feminin cunoștință Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECUNOSTINTA' RECUNOÁȘTERECUNOÁȘTERERECUNOSCĂTÓRRECUNOSCÚTRECUNOȘTÍNȚĂRECUPERÁRECUPERÁBILRECUPERABILITÁTERECUPERÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recunoștință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recunoștință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RECUNOȘTÍNȚĂ recunoștințăe forme 1 Sentiment de recunoaștere a datoriei față de un binefăcător; obligație morală pentru o binefacere; gratitudine. /a recunoaște + sufix recunoștințăința. Îi poartă o mare recunoștință. Îi poartă o mare recunoștință. |
GRAMATICA cuvântului recunoștință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recunoștință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recunoștință poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recunoştinţă? Vezi cuvântul recunoştinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recunoştinţă?[ re-cu-noş-tin-ţă ] Se pare că cuvântul recunoştinţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recunoștință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele plată sau salariu în acord?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul recunoștință are forma: recunoștínțe
