 | as |
|
| Recunoscător [ re-cu-nos-că-tor ] VEZI SINONIME PENTRU recunoscător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recunoscator în mai multe dicționareDefinițiile pentru recunoscator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR: RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adjectiv Care recunoaște o binefacere primită, care poartă (cuiva) recunoștință. Trebuie să fiu și eu recunoscător măcar cît pot. REBREANU, R. II 81. Îți voi rămînea tare recunoscător pentru peșcheș. ODOBESCU, S. III 32. O, cît am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! NEGRUZZI, S. I 7. Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR: RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adjectiv Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR: RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adjectiv Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru recunoscător: *recunoscătór, -oáre adjectiv (despre recunosc, după limba franceza reconnaissant). Plin de recunoștință, care recunoaște (cunoaște) binele primit. Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR: RECUNOSCĂTÓR recunoscatoroáre (recunoscatoróri, recunoscatoroáre) Care recunoaște binele ce i s-a făcut; care vădește gratitudine. /a recunoaște + sufix recunoscatortor Forme diferite ale cuvantului recunoscator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTOR: RECUNOSCĂTOR adjectiv îndatorat, obligat, (învechit) mulțumitor. (Îți rămîn recunoscator pentru serviciul făcut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR: RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adjectiv Care poartă (cuiva) recunoștință. [După limba franceza reconnaissant]. Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR: RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adjectiv care poartă (cuiva) recunoștință. (după limba franceza reconnaissant) Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recunoscător: recunoscătór adjectiv masculin, plural recunoscătóri; forme singular și plural recunoscătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru recunoscător: recunoscător a. însuflețit de recunoștință. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recunoscător: recunoscătór adjectiv masculin cunoscător Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECUNOSCATOR' RECUMPĂNÍRECUMPĂNÍRERECUNOÁȘTERECUNOÁȘTERERECUNOSCĂTÓRRECUNOSCÚTRECUNOȘTÍNȚĂRECUPERÁRECUPERÁBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recunoscător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recunoscător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RECUNOSCĂTÓR recunoscătoroáre recunoscătoróri, recunoscătoroáre Care recunoaște binele ce i s-a făcut; care vădește gratitudine. /a recunoaște + sufix recunoscătortor. Îți rămân recunoscător pentru serviciul făcut. Îți rămîn recunoscător pentru serviciul făcut. |
GRAMATICA cuvântului recunoscător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recunoscător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recunoscător poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recunoscător? Vezi cuvântul recunoscător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recunoscător?[ re-cu-nos-că-tor ] Se pare că cuvântul recunoscător are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recunoscător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu noaptea-n cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
