eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție recrudescenta


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Recrudescenţă [ re-cru-des-cen-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU recrudescenţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului recrudescenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru recrudescenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECRUDESCENȚĂ:
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, substantiv feminin Izbucnire din nou, revenire, într-o formă mai acută, a unei boli sau a unei epidemii; înrăutățire, înrăire.
♦ figurat Creștere, reluare într-un ritm viu, accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. Șomajul propriu-zis nu cunoaște... recrudescența din alte țări. BOGZA, A. Î. 568.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RECRUDESCENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECRUDESCENȚĂ:
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, substantiv feminin (medicină) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora.
♦ figurat Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc.

– Din limba franceza recrudescence.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RECRUDESCENȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECRUDESCENȚĂ:
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, substantiv feminin (medicină) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora.
♦ figurat Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc.

– Din limba franceza recrudescence.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RECRUDESCENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECRUDESCENȚĂ:
RECRUDESCÉNȚĂ substantiv feminin Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli.
♦ (figurat) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< limba franceza recrudescence, conform latina recrudescere

– a se întări].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RECRUDESCENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECRUDESCENȚĂ:
RECRUDESCÉNȚĂ substantiv feminin revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare.
       • (figurat) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc. (< limba franceza recrudescence)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RECRUDESCENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECRUDESCENȚĂ:
RECRUDESCÉNȚĂ recrudescentae forme

1) Reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută.

2) Înviorare a unei activități după o perioadă de stagnare. /<fr. recrudescence
Forme diferite ale cuvantului recrudescenta: recrudescentae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

recrudescență
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru recrudescență:
*recrudescénță forme, plural e (despre latina recrudéscere, a deveni maĭ crud, maĭ violent; limba franceza recrudescence). Înrăutățirea uneĭ boale saŭ suferințe care încetase puțin: ĭarna aduce o recrudescență a mizeriiĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

recrudescență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recrudescență:
recrudescénță substantiv feminin (silabe -cru-), genitiv dativ articulat recrudescénței; plural recrudescénțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

recrudescență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recrudescență:
recrudescénță (re-cru-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat recrudescénței; plural recrudescénțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

recrudescență
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru recrudescență:
recrudescență substantiv verbal AGRAVARE. ÎNRĂUTĂȚIRE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RECRUDESCENTA'
RECROMÁRECROMÁRERECROMÁTRECRUDESCÉNTRECRUDESCÉNȚĂRECRÚTRECRUTÁRECRUTAMÉNTRECRUTÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recrudescență
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recrudescență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RECRUDESCÉNȚĂ recrudescențăe forme 1 Reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută.

GRAMATICA cuvântului recrudescență?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recrudescență.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recrudescență poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul recrudescență sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul recrudescență are forma: recrudescénțe
VEZI PLURALUL pentru recrudescență la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE recrudescenţă?
Vezi cuvântul recrudescenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recrudescenţă?
[ re-cru-des-cen-ţă ]
Se pare că cuvântul recrudescenţă are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recrudescență

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Oraș sau centru universitar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
despre figuri așezat în diagonala scutului
compus de carbon bazic sau care conține o bază azotos < limba engleză medie -ine, -in < limba franceza medie și latina; limba franceza medie -ine < latina -Ä«na < fem
oraș în care se află o universitate
grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app