 | as |
|
| Recriminație [ re-cri-mi-na-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU recriminație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recriminatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru recriminatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recriminație: recrimináție substantiv feminin, articulat recrimináția, genitiv dativ articulat recrimináției; plural recriminații Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECRIMINAȚIE: RECRIMINAȚIE substantiv recriminare. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECRIMINATIE' recreditívRECREÉRERECRIMINÁRECRIMINÁRERECRIMINÁȚIErecriminațiúnerecriminatóriurecriminézrecristalizá |
GRAMATICA cuvântului RECRIMINAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recriminaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RECRIMINAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recriminație? Vezi cuvântul recriminație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recriminație?[ re-cri-mi-na-ți-e ] Se pare că cuvântul recriminație are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RECRIMINAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pian cu manivelă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul recriminație are forma: recriminații
