 | as |
|
| Reconciliere [ re-con-ci-li-e-re ] VEZI SINONIME PENTRU reconciliere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reconciliere în mai multe dicționareDefinițiile pentru reconciliere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECONCILIERE: RECONCILIÉRE, reconcilieri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord; înțelegere, împăcare. Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECONCILIERE: RECONCILIÉRE, reconcilieri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [ pronunție: -li-e-] – vezi reconcilia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECONCILIERE: RECONCILIÉRE, reconcilieri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [ pronunție: -li-e-] – vezi reconcilia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECONCILIERE: RECONCILIÉRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [pronume -li-e-. / < reconcilia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reconciliere: reconciliére (-li-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat reconciliérii; plural reconciliéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reconciliere: reconciliére substantiv feminin conciliere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru reconciliere: reconciliere substantiv verbal ÎMPĂCARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECONCILIERE' RECONCILIÁNTreconciliarereconciliațiúnereconciliatórRECONCILIÉREreconciliézRECONDAMNÁRECONDAMNÁRERECONDIȚIONÁ |
GRAMATICA cuvântului reconciliere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reconciliere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reconciliere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reconciliere? Vezi cuvântul reconciliere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reconciliere?[ re-con-ci-li-e-re ] Se pare că cuvântul reconciliere are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reconciliere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma hidrat de carbon?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul reconciliere are forma: reconciliéri
