 | as |
|
| Recompunere [ re-com-pu-ne-re ] VEZI SINONIME PENTRU recompunere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recompunere în mai multe dicționareDefinițiile pentru recompunere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECOMPUNERE: RECOMPUNERE s. 1. întregire, reconstituire, refacere, (rar) reconstituție. (recompunere părților unui animal fosil.) 2. (fizică) (învechit) recompoziție. (recompunere luminii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECOMPUNERE: RECOMPÚNERE, recompuneri, substantiv feminin Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – vezi recompune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECOMPUNERE: RECOMPÚNERE substantiv feminin Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. [< recompune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECOMPUNERE: RECOMPUNÉRE, recompuneri, substantiv feminin Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – vezi recompune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECOMPUNERE: RECOMPÚNERE, recompuneri, substantiv feminin Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recompunere: recompúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat recompúnerii; plural recompúneri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recompunere: recompúnere substantiv feminin compunere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECOMPUNERE' recomprimáRECOMPRIMÁRErecompúnRECOMPÚNERECOMPÚNERERECONCILIÁRECONCILIÁBILRECONCILIÁNTreconciliare |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recompunere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recompunere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Recompunere părților unui animal fosil. Recompunere luminii. Recompunere luminii. |
GRAMATICA cuvântului recompunere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recompunere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recompunere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recompunere? Vezi cuvântul recompunere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recompunere?[ re-com-pu-ne-re ] Se pare că cuvântul recompunere are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recompunere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Figurat spirit sau instinct gregar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul recompunere are forma: recompúneri
