 | as |
|
| Reclama [ re-cla-ma ] VEZI SINONIME PENTRU reclama PE ESINONIME.COM definiția cuvântului reclama în mai multe dicționareDefinițiile pentru reclama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reclama (forma la infinitiv) A reclama conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECLAMA: RECLAMÁ, reclám, verb I. 1. tranzitiv A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. Ce reclami de la prevenit? CARAGIALE, M. 304. Am să-i reclam pur și simplu banii ce s-a angajat a-mi numera din partea lui Hepytes. ALECSANDRI, S. 167. Astăzi nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe harta lumii sau să-și reclame acest loc și libertatea sa în numele suvenirelor istorice... trebuie însă ca ea să poată dovedi folosul ce a adus și poate aduce lumii. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ intranzitiv (Învechit) A protesta. Același respect nu va opri glasul țării de a se ridica către dvs. și de a reclama contra votului dat de Comisiunea Centrală. KOGĂLNICEANU, S. A. 133. 2. tranzitiv figurat A face necesar, a necesita, a cere. Numai versurile de mai multe silabe o reclamă, dar, precum am spus-o, paza cezurei este lăsată... la bunul gust al poetului. MACEDONSKI, O. IV 41. Ți-oi trimite în locu-i un «proverb» și un «episod interesant» extras din romanul Dridri – care nu va reclama mult spațiu în foaie. ALECSANDRI, S. 44. Nici o chestiune în hotărîrea ei nu reclamă mai mult patriotism, înțelepciune, dreptate și abnegație totodată decît marea reformă ce sîntem chemați de a face. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 3. tranzitiv A face o reclamație împotriva cuiva, a denunța pe cineva, a se plînge contra cuiva (în fața justiției sau a altei autorități); a pîrî. A reclama pe cineva la tribunal. • intranzitiv (Învechit, construit cu prepoziție «asupra») Sînt sigur că sînții toți asupră-ți au reclamat. ALEXANDRESCU, M. 238. Un sărman poet odată-a reclamat Asupra unui om prostuț dar prea bogat. DONICI, forme 81. 4. reflexiv (Franțuzism rar) A se da drept, a se prezenta. Cei cari se reclamau de la mișcarea lui Heliade, precum și cei cari se reclamau de la cea a lui Asachi. MACEDONSKI, O. IV 119. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECLAMĂ: RECLÁMĂ, reclame, substantiv feminin Placardă, afiș, anunț în presă etc., care se folosește pentru a atrage atenția publicului asupra unui produs industrial, a unei cărți, a unui spectacol etc. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stîlpi anume ori pe calcane de case singuratice. REBREANU, R. I 13. «La noi e ocupat tot locul: Avem pe zi o deraiere, cinci sinucideri, șase drame Și alte multe catastrofe, iar restul plin tot de reclame, Unde mai verb reflexiv:ei să aflu spațiu să te plasez pe dumneata!». ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10. ♦ Răspîndire de informații elogioase (despre cineva sau ceva) cu scopul de a-i crea renume sau popularitate; (concretizat) publicație, articol prin care se face aceasta. Cu toată reclama, conferințele au trebuit să înceteze, pentru cuvîntul foarte puternic că nu mai veneau auditori. VLAHUȚĂ, O. A. 219. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECLAMA: RECLAMA verb 1. a cere, a pretinde, a revendica, (învechit și regional) a striga, (învechit) a pretendelui, a pretendui, (grecism învechit) a pretenderisi. (reclama să i se facă dreptate.) 2. a se plînge. (Cui să reclama?) 3. a denunța, a pîrî, a spune, (popular) a vinde, (Moldova, Transilvania și Maramures) a ponoslui, (învechit) a jelui, a vădi, (familial figurat) a aranja, a turna. (L-a reclama autorităților.) 4. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a solicita, (învechit) a nevoi. (Această acțiune reclama multe eforturi.) 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența reclama reflecția.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECLAMĂ: RECLÁMĂ, reclame, substantiv feminin 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din limba franceza réclame, germana Reklame. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECLAMĂ: RECLÁMĂ, reclame, substantiv feminin 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din limba franceza réclame, germana Reklame. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECLAMĂ: RECLÁMĂ reclamae forme 1) Publicitate realizată pe diverse căi (anunțuri, în publicații, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesul publicului față de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicație, afiș, prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se face această publicitate. 3) Prezentare elogioasă și exagerată a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. réclame, germana Reklame Forme diferite ale cuvantului reclama: reclamae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECLAMA: RECLAMÁ, reclám, verb I. tranzitiv 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ intranzitiv (învechit) A protesta. ♦ figurat A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Variante: (popular) lăcrămá verb I] – Din limba franceza réclamer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECLAMA: RECLAMÁ, reclám, verb I. tranzitiv 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ intranzitiv (învechit) A protesta. ♦ figurat A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Variante: (popular) lăcrămá verb I] – Din limba franceza réclamer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECLAMĂ: RECLÁMĂ substantiv feminin Articol mic înserat într-o publicație prin care se recomandă publicului un produs industrial, o carte, un spectacol etc. ♦ Recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ♦ Totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. [< limba franceza réclame, conform germana Reklame]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECLAMĂ: RECLÁMĂ substantiv feminin 1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. • totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. 2. articol mic inserat într-o publicație pentru reclamă (1). (< limba franceza réclame) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECLAMA: RECLAMÁ verb I. trecut 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclám. / < limba franceza réclamer, conform latina reclamare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECLAMA: RECLAMÁ verb trecut 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (figurat) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< limba franceza réclamer, germana Reklame) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reclama: reclamá verb (silabe -cla-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu reclám, persoana a treia singular: el / ea și plural reclámă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reclamă: reclámă substantiv feminin (silabe -cla-), genitiv dativ articulat reclámei; plural recláme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reclamă: reclámă (re-cla-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat reclámei; plural recláme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reclama: reclamá (a reclama) (-cla-) verb, indicativ prezent 3 reclámă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECLAMA' RECẮLRECLĂDÍRECLĂDÍREreclámRECLÁMĂRECLAMAGÍURECLAMÁNTreclamántăRECLAMÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reclama Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reclama dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Reclama să i se facă dreptate. Cui să reclama? 3. L-a reclama autorităților. Această acțiune reclama multe eforturi. Inteligența reclama reflecția. RECLÁMĂ reclamae forme 1 Publicitate realizată pe diverse căi anunțuri, în publicații, la radio, televiziune etc. Cui să reclama? 3. Inteligența reclama reflecția. Reclamá a reclama -cla- verb, indicativ prezent 3 reclámă. |
GRAMATICA cuvântului reclama? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reclama. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reclama poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reclama? Vezi cuvântul reclama desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reclama?[ re-cla-ma ] Se pare că cuvântul reclama are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reclama |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala prin sau printre, în străini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul reclama se conjugă: ei ele reclámă
