|
Recita [ re-ci-ta ] VEZI SINONIME PENTRU recita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recita în mai multe dicționareDefinițiile pentru recita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a recita (forma la infinitiv) A recita conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECITA: RECITÁ, recít, verb I. tranzitiv A spune cu voce tare, din memorie, un text în versuri; a declama. Radu cînta din gură, recita frumos poezii frumoase, spunea anecdote. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Marioara, în acest amestec, trecînd pe lîngă mine, îmi recită o strofă. BOLINTINEANU, O. 318. Cîteodată... începea a-mi recita niscai versuri de a lui, pre care mi le traducea. NEGRUZZI, S. I 219. • (Complementul indică pe autorul textului) L-au iubit și l-au recitat cu entuziasm. SADOVEANU, E. 84. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECITA: RECITÁ verb I. trecut A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < limba franceza réciter, italiana , latina recitare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECITA: RECITÁ, recít, verb I. tranzitiv A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din limba franceza réciter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECITA: RECITÁ, recít, verb I. tranzitiv A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din limba franceza réciter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECITA: RECITÁ verb trecut a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< limba franceza réciter, latina recitare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recita: recitá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu recít, persoana a treia singular: el / ea și plural recítă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural recíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECITA: RECITA verb a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (popular) a cuvînta. (A recita o poezie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recita: recitá (a recita) verb, indicativ prezent 3 recítă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECITA' recîștígRECÎȘTIGÁRECÎȘTIGÁRErecítRECITÁRECITÁLRECITÁNDORECITÁNTRECITÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A recita o poezie. A recita o poezie. Recitá a recita verb, indicativ prezent 3 recítă. |
GRAMATICA cuvântului recita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recita? Vezi cuvântul recita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recita?[ re-ci-ta ] Se pare că cuvântul recita are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recita |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din scoarță în scoarță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|