 | as |
|
| Rechizitoriu [ re-chi-zi-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU rechizitoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rechizitoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru rechizitoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECHIZITÓRIU: RECHIZITÓRIU, rechizitorii, substantiv neutru 1. Act elaborat de procuror prin care acesta cere judecarea (și pedepsirea) unui vinovat. ♦ Cuvîntare a procurorului, în care acesta expune, în fața instanței de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. figurat Acuzare gravă și (uneori) violentă. Rechizitoriul violent al lui Nicolaie Bălcescu împotriva castei dominante și poziția sa intransigentă au făcut ca izgonirea lui din țară să fie prelungită. SADOVEANU, E. 52. Trece la un rechizitoriu al claselor conducătoare. C. PETRESCU, Î. II 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECHIZITÓRIU: RECHIZITÓRIU, rechizitorii, substantiv neutru 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. figurat Acuzare gravă și violentă. [Variante: rechizitór substantiv neutru] – Din limba franceza réquisitoire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECHIZITÓRIU: RECHIZITÓRIU, rechizitorii, substantiv neutru 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. figurat Acuzare gravă și violentă. [Variante: rechizitór substantiv neutru] – Din limba franceza réquisitoire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECHIZITÓRIU: RECHIZITÓRIU substantiv neutru 1. Act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat. ♦ Expunere a procurorului în care acesta arată punctele de acuzare. 2. (figurat) Acuzare violentă, bazată pe o amplă documentare. [pronume -riu, plural -ii, variantă rechizitor substantiv neutru / conform limba franceza réquisitoire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECHIZITÓRIU: RECHIZITÓRIU rechizitoriui n. 1) Cuvântare de acuzare a procurorului la un proces judiciar. 2) Act procesual prin care procurorul trimite în judecată un inculpat. 3) Acuzație gravă și violentă. /<fr. réquisitoire Forme diferite ale cuvantului rechizitoriu: rechizitoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECHIZITÓRIU: RECHIZITÓRIU substantiv neutru 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (figurat) acuzare gravă și violentă. (< limba franceza réquisitoire, latina requisitorium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rechizitoriu: rechizitóriu substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat rechizitóriul; plural rechizitórii, articulat rechizitóriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rechizitoriu: rechizitóriu [riu pronume riu] substantiv neutru, articulat rechizitóriul; plural rechizitórii, articulat rechizitóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECHIZITORIU' RECHIZIȚIONÁTRECHIZIȚIÚNERECHIZITÓRRECHIZITORIÁLRECHIZITÓRIURECHSTEINERIARECIRecicaRECICLÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rechizitoriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rechizitoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RECHIZITÓRIU rechizitoriui n. |
GRAMATICA cuvântului rechizitoriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rechizitoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rechizitoriu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rechizitoriu? Vezi cuvântul rechizitoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rechizitoriu?[ re-chi-zi-to-riu ] Se pare că cuvântul rechizitoriu are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Certificat de alegător?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rechizitoriu are forma: rechizitórii
