Definiție rechizitionare

Rechiziţionare [ re-chi-zi-ţi-o-na-re ]
VEZI SINONIME PENTRU rechiziţionare PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului rechizitionare în mai multe dicționare

Definițiile pentru rechizitionare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONARE:
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, substantiv feminin Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [ pronunție: -ți-o-]

– vezi rechiziționa.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RECHIZIȚIONARE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONARE:
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, substantiv feminin Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [ pronunție: -ți-o-]

– vezi rechiziționa.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RECHIZIȚIONARE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONARE:
RECHIZIȚIONÁRE substantiv feminin Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [pronume -ți-o-. / < rechiziționa].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

rechiziționare

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rechiziționare:
rechiziționáre substantiv feminin (silabe -ți-o-), genitiv dativ articulat rechiziționării; plural rechiziționări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rechiziționare

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rechiziționare:
rechiziționáre (-ți-o-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat rechiziționắrii; plural rechiziționắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RECHIZIȚIONARE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONARE:
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, substantiv feminin Acțiunea de a rechiziționa.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CUVINTE APROPIATE DE 'RECHIZITIONARE'

RECHIZÍTE RECHIZÍȚIE RECHIZIȚIONÁ rechiziționál RECHIZIȚIONÁRE RECHIZIȚIONÁT RECHIZIȚIÚNE RECHIZITÓR RECHIZITORIÁL

GRAMATICA cuvântului RECHIZIȚIONARE?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rechiziţionare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RECHIZIȚIONARE poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul RECHIZIȚIONARE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul rechiziționare are forma: rechiziționări

VEZI PLURALUL pentru RECHIZIȚIONARE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE rechiziţionare?

Vezi cuvântul rechiziţionare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rechiziţionare?

[ re-chi-zi-ţi-o-na-re ]
Se pare că cuvântul rechiziţionare are şapte silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da de sau a găsi urma sau urmele cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva
pictură pe panou mobil cu suport din pânză, lemn sau carton
a obține unele date cu privire la o persoană pe care o caută
a în propoziții afirmative din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b în propoziții negative nimeni din familia mea sau ta etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?