 | as |
|
| Receptacul [ re-cep-ta-cul ] VEZI SINONIME PENTRU receptacul PE ESINONIME.COM definiția cuvântului receptacul în mai multe dicționareDefinițiile pentru receptacul din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECEPTACUL: RECEPTÁCUL, receptacule, substantiv neutru 1. Parte superioară, lărgită, a pedunculului unei flori, pe care se inserează organele acesteia (sepale, petale, stamine și carpele). (În forma receptaclu) Carpele numeroase dispuse în vîrf pe un receptaclu convex, mai mult sau mai puțin cărnos. NEGRUZZI, S. I 103. 2. (Neobișnuit) Locul unde se adună ceva. (În forma receptacol) După patru ani de învățătură, după ce copilul fraged și-a pregătit astfel creierul pentru a fi receptacolul unor fapte și date disparate, el intră în liceu. GHEREA, ST. Hristos II 340. – Variante: receptáclu, receptácol substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECEPTACUL: RECEPTÁCUL substantiv neutru 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. ♦ (figurat) Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. [plural -le, (substantiv masculin) -li, variantă receptacol substantiv neutru / < latina receptaculum, conform limba franceza réceptacle]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru receptacul: *receptácul n., plural e (latina receptáculum, despre recípere, a primi. vezi în-cep, rețetă). Loc de adunare, de scurgere: marea e receptaculu tuturor apelor, vîna cavă e principalu receptacul al sîngeluĭ. figurat Iron. Partiduluĭ e receptaculu tuturor șarlatanilor. botanică Fundu caliceluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECEPTACUL: RECEPTÁCUL, receptacule, substantiv neutru Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Variante: receptácol substantiv neutru] – Din limba franceza réceptacle, latina receptaculum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECEPTACUL: RECEPTÁCUL, receptacule, substantiv neutru Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Variante: receptácol substantiv neutru] – Din limba franceza réceptacle, latina receptaculum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECEPTACUL: RECEPTÁCUL substantiv neutru 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și figurat) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< limba franceza réceptacle, latina receptaculum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECEPTACUL: RECEPTÁCUL receptacule n. botanică Partea de sus, dilatată, a pedunculului, de care se prind organele unei flori. /<fr. réceptacle, latina receptaculum Forme diferite ale cuvantului receptacul: receptacule Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru receptacul: receptacul n. botanică fundul potirului unei flori. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru receptacul: receptácul substantiv neutru, plural receptácule Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru receptacul: receptácul substantiv neutru, plural receptácule Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECEPTACUL' RECÉPTRECEPTÁRECEPTÁCLURECEPTÁCOLRECEPTÁCULreceptaculárRECEPTÁRERECÉPȚIERECEPȚIONÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RECEPTACUL Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului receptacul dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RECEPTÁCUL receptacule n. |
GRAMATICA cuvântului RECEPTACUL? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului receptacul. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RECEPTACUL poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE receptacul? Vezi cuvântul receptacul desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul receptacul?[ re-cep-ta-cul ] Se pare că cuvântul receptacul are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RECEPTACUL |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma accent grav?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul receptacul are forma: receptácule
