 | as |
|
| Rebel [ re-bel ] VEZI SINONIME PENTRU rebel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rebel în mai multe dicționareDefinițiile pentru rebel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REBEL: REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adjectiv (Despre oameni, prin extensie despre manifestările lor) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la revoltă, la rebeliune, la răzvrătire; răzvrătit. vezi revoltat. El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite seamănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. ♦ Nesupus, recalcitrant. Fire rebelă. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. Tovarășul lui e aproape așa cum l-a închipuit, zburlit, cu fruntea înaltă și cu toată înfățișarea rebelă. C. PETRESCU, Î. II 79. Se umple-ntreaga boltă de clinchete rebele. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 80. • figurat Un mal de pietre suie, de stînci frînte, rebele, Ce stau lovind cu poala în înspumatul val. EMINESCU, O. IV 170. ♦ figurat (Despre păr, bucle etc.) Care nu se așază, care nu stă pieptănat. O pală castanie de păr rebel, nesupus de pieptene, îi atîrna totdeauna ca o aripă peste frunte. SADOVEANU, E. 165. Omul cel cu păr rebel și mult. GALACTION, O. I 307. Cu mai multă atenție supune și aranjează cîrlionții rebeli. CARAGIALE, O. II 290. ♦ figurat (Despre boli) Care nu cedează ușor la tratamentul medical; greu de vindecat. Boală rebelă. Tuse rebelă. Forme diferite ale cuvantului rebel: rebel-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REBEL: REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adjectiv (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ figurat (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat. ♦ figurat (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din limba franceza rebelle, latina rebellis, germana Rebelle. Forme diferite ale cuvantului rebel: rebel-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REBEL: REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adjectiv (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ figurat (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ figurat (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din limba franceza rebelle, latina rebellis, germana Rebelle. Forme diferite ale cuvantului rebel: rebel-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REBEL: REBEL adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv răsculat, răzvrătit, revoltat, (livresc) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (regional) buntușnic, sculat, (învechit) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (învechit, prin Moldova) bontaș, (turcism învechit) zurba, zurbagiu, zurbav. (rebelii au trecut la luptă.) 2. adjectiv chinuitor, supărător, (învechit și popular) necăjos. (O tuse rebel.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REBEL: REBÉL, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme Participant la o rebeliune; (cel) care ațâță la revoltă. ♦ Nesupus, recalcitrant. // adjectiv 1. (figurat; despre o boală) Care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (Despre păr) Care nu stă pieptănat. [< limba franceza rebelle]. Forme diferite ale cuvantului rebel: rebel-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REBEL: REBÉL rebelă (rebeli, rebele) 1) și substantival (despre persoane) Care participă sau instigă la o rebeliune; răzvrătit; revoltat. 2) Care manifestă nesupunere; în stare de revoltă. 3) (despre boli) Care se vindecă greu. Are o tuse rebelă. /<fr. rebelle, latina rebellis, germana Rebelle Forme diferite ale cuvantului rebel: rebelă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REBEL: REBÉL, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin forme participant la o rebeliune. • nesupus, recalcitrant. II. adjectiv 1. (figurat; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< limba franceza rebelle, latina rebellis, germana Rebello) Forme diferite ale cuvantului rebel: rebel-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rebel: rebel a. 1. care nu se supune autorității legitime; 2. care se revoltă: gândiri, lumi rebele EM.; 3. care rezistă: friguri rebele; 4. figurat anevoie de tratat, de mânuit: materie rebelă poeziei. ║ m. cel ce se revoltă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rebel: rebél adjectiv masculin, substantiv masculin, plural rebéli; adjectiv feminin, substantiv feminin rebélă, plural rebéle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rebel: rebél adjectiv masculin, substantiv masculin, plural rebéli; forme singular rebélă, plural rebéle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REBEL' REBEGEÁLĂrebegéscREBEGÍREBEGÍTREBÉLREBELÁREBELÍEREBELÍSTrebéliște |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REBEL Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rebel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rebelii au trecut la luptă. O tuse rebel. REBÉL rebelă rebeli, rebele 1 și substantival despre persoane Care participă sau instigă la o rebeliune; răzvrătit; revoltat. Are o tuse rebelă. |
GRAMATICA cuvântului REBEL? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rebel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REBEL poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rebel? Vezi cuvântul rebel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rebel?[ re-bel ] Se pare că cuvântul rebel are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REBEL |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alcool rafinat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rebel are forma: rebéli
La singular substantivul rebel are forma: rebélă
