 | as |
|
| Voinţă [ vo-in-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU voinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rea vointa în mai multe dicționareDefinițiile pentru rea vointa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOINȚĂ: VOÍNȚĂ, (rar) voințe, substantiv feminin 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unui scop; verb reflexiv:ere. Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, N. 130. Voința-nvinge tot: de-o ai în tine, Tu nu te temi de rău, de greu nu-ți pasă. C, P. II 304. La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă, Pe cînd totul era lipsă de viață și voință. EMINESCU, O. I 132. Voința lui Miron birui și domnul rămase pe locuțiune BĂLCESCU, O. I 186. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărire. Nu las eu să se treacă așa de ușor peste voința mea. DUMITRIU, N. 133. Vîrîți-vă printre cei ce se adună și spuneți că voința mea e să nu curgă sîngele. DELAVRANCEA, A. 150. Cît bine mi-ai făcut cu două cuvinte... și de la voința matale atîrnă ca să-mi dai și inimă. ALECSANDRI, T. I 68. Că împăratul va trimite comisarii săi în Ardeal și că printr-înșii va face cunoscut lui Mihai-vodă voința sa. BĂLCESCU, O. II 271. • locuțiune prepoziție (învechit) În voința = în puterea. Se întîmpla asemenea că țăranii erau în voința stăpînului. KOGĂLNICEANU, S. A. 141. 3. Intenție, scop. Pedantismul este voința de a statornici prin logică gramaticală... tîlcuirea și forma cuvintelor vechi și nouă. RUSSO, O. 68. Ne învinovăți pentru într-adins voință de faptă rea și viclenie asupra cinstii sale. GORJAN, A. IV 186. 4. Dorință, poftă. I se împlini și astă voință. ISPIRESCU, L. 31. Voințele ți se realizează după gîndirea ta. EMINESCU, N. 54. Te rog, fă ș-a mea voință Nu ieși seara-n uliță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 246. • Voința cea (mai) de pe urmă (sau ultimele voințe) = ceea ce dorește cineva să se facă după moartea sa. Să se ducă ca să împlinească voința cea mai de pe urmă a moșului nostru. CREANGĂ, P. 184. 5. Învoire, consimțămînt, permisiune. Regret numai că atunci n-am rămas acasă, chiar împotriva voinței tatii. REBREANU, R. II 226. Dacă tu ești Ștefan cu adevărat, Apoi tu aice fără biruință Nu poți ca să intri cu a mea voință. BOLINTINEANU, O. 34.- Variantă: (rar) verb reflexiv:oínță (ANGHEL, PR. 58, ALECSANDRI, P. P. 324) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VOINȚĂ: VOINȚĂ s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, verb reflexiv:ere, (învechit și regional) poslușanie, slobozenie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (învechit) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără vointa lui.) 2. putere, voie. (Cu de la sine vointa.) 3. decizie, hotărîre. (Prin vointa părților.) 4. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, verb reflexiv:ere, (popular) verb reflexiv:ută, (învechit) deșiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rîvnire, tabiet. (După vointa inimii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VOINȚĂ: VOÍNȚĂ, voințe, substantiv feminin 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VOINȚĂ: VOÍNȚĂ vointae forme 1) Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voie. A avea vointa. Lipsă de vointa. 2) Îndrăzneală în acțiuni; hotărâre; fermitate; decizie. 3) Intenție premeditată. 4) Senzație de satisfacere a gustului; voie; plăcere; plac; poftă; chef. A îndeplini vointaa cuiva. • vointaa cea de pe urmă (sau ultima vointa) dorința unei persoane care se află pe patul de moarte. Rea-vointa atitudine răuvoitoare. [G.-D. voinței] /a voi + sufix vointaință Forme diferite ale cuvantului vointa: vointae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VOINȚĂ: VOÍNȚĂ, voințe, substantiv feminin 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter definită prin decizie fermă și perseverență în învingerea obstacolelor. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ. 3. Intenție, scop. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru voință: voínță forme, plural e (despre a voi). Facultatea de a voi: mișcările reflexe nu atîrnă de voință. Energie, tăria de a voi, de a rezista: acest om are multă voință, om de (saŭ cu) voință. Bună voință saŭ bunăvoință, dispozițiune favorabilă față de cineva orĭ de ceva. Rea voință, voință rea contra cuĭva saŭ contra uneĭ acțiunĭ, viclenie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru voință: voință forme 1. puterea sufletului prin care se voiește; 2. act al voinței, ordin: a rezista voinței cuiva; 3. tărie sufletească, ardoare în ceeace întreprinde: acest om are multă voință. [Derivat din voie]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru voință: voínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat voínței; plural voínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru voință: voínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat voínței; plural voínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'REA VOINTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL voință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului voință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu se face nimic fără voință lui. Cu de la sine voință. Prin voință părților. După voință inimii. VOÍNȚĂ voințăe forme 1 Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voie. A avea voință. Lipsă de voință. A îndeplini voințăa cuiva. • voințăa cea de pe urmă sau ultima voință dorința unei persoane care se află pe patul de moarte. Rea-voință atitudine răuvoitoare. Voinței] /a voi + sufix voințăință. Prin voință părților. |
GRAMATICA cuvântului voință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului voință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul voință poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE voinţă? Vezi cuvântul voinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul voinţă?[ vo-in-ţă ] Se pare că cuvântul voinţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL voință Inţelegi mai uşor cuvântul voință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune prepoziție învechit În voința = în puterea Voința cea mai de pe urmă sau ultimele voințe = ceea ce dorește cineva să se facă după moartea sa |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL voință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv îți cârnește nasul din loc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul voință are forma: voínțe
