 | as |
|
| Război [ răz-bo-i ] VEZI SINONIME PENTRU război PE ESINONIME.COM definiția cuvântului razboi în mai multe dicționareDefinițiile pentru razboi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a război (forma la infinitiv) A război conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI2 (< limba bulgară, sârbo-croată) substantiv neutru Razboi de țesut, mașină de lucru folosită la fabricarea țesăturilor din fibre textile. Elementele constitutive ale razboi de ț. sunt: sulurile pentru înfășurarea urzelii și a țesăturii; dispozitivul de separare și de dirijare a firelor de urzeală (fuscei, rame cu lamele etc.); ițele, acționate prin pedale (la războiul manual) sau prin dispozitive cu came; dispozitive Jacquard ori ratiere (la războiul mecanizat); suveicile și dispozitivul de aruncare a lor; vatalele; mașinile și dispozitivele de acționare. Razboi de ț. reprezintă una dintre cele mai importante invenții ale omului. Primele razboi de ț. manuale au apărut în milen. 6 î. Hr. În Antic. s-au folosit razboi de ț. verticale, la care țesăturile se făceau prin împletirea manuală a firelor de urzeală cu firul de bătătură, înfășurat pe o vergea ascuțită. Razboi de ț. orizontale, cu ițe acționate prin pedale pentru formarea rostului, s-au răspândit în timpul Ev. medicina Primele încercări de mecanizare a razboi de ț. (ex. razboi de ț. ale lui M. de Gennes, 1678; J. de Vaucanson, 1745 etc.) datează din perioada producției manufacturiere în apusul Europei, când au fost inventate unele mecanisme de aruncare a suveicii. Apariția în timpul revoluției industriale din Anglia a mașinii de filat (de tors) a dat un impuls pentru mecanizarea țesutului. În 1785 E. Cartwright a obținut patentul și a construit primul razboi de ț. mecanizat, la care suveica, ițele și vatala erau acționate mecanic. Cea mai importantă invenție aparține lui J.M. Jacquard care în 1801 a realizat mecanismul de comandă automată individuală a ițelor, ceea ce a permis obținerea unor țesături cu desene complicate și variat colorate. Mai târziu s-au adus perfecționări care au permis mărirea vitezei de lucru, oprirea automată, crearea de razboi de ț. specializate etc. Mai importantă a a fost realizarea, în 1889-1894, de către J.H. Northrop, a mecanismului de înlocuire automată a țevilor cu firul de bătătură din suveică. Aceasta, împreună cu mecanismul de oprire automată a razboi de ț. în caz de defecțiune și cu mecanismul de întindere constantă a urzelii, a permis mărirea numărului de razboi de ț. supravegheate de un singur lucrător până la c. 100. În prezent, în afară de razboi de ț. clasice cu suveică, pe care se prelucrează peste 98% din totalul țesăturilor de pe piața mondială, se folosesc și razboi de ț. la care firul de bătătură este introdus cu ajutorul altor agenți, ca: vâna de aer sau de apă, baghete (tije), mici proiectile etc., cum sunt, de ex. razboi de ț. Neumann, Leontiev, Maxbo, Murata, Topor etc. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI1 (< limba slavă (veche) ) substantiv neutru 1. Fenomen social-istoric complex, constând în lupta armată între diferite grupuri, clase sociale și state pentru realizarea unor interese sociale, economice și politice; reprezintă continuarea cu mijloace violente a politicii statului și claselor respective, de obicei pentru controlarea unor teritorii. • Razboi civil = luptă armată în interiorul unui stat între diverse grupări (politice, militare), categorii sociale etc., în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente. • Razboi de eliberare națională = luptă armată dusă de forțele patriotice, naționale pentru eliberarea țării de sub dominația străină. • Razboi de partizani = luptă dusă de detașamente armate în spatele frontului armatei dușmane; formă a războiului popular, împotriva unui regim politic și a armatelor sale oficiale. vezi gherilă. • Razboi mondial = luptă armată la care participă, direct sau indirect, majoritatea statelor lumii. • Razboi țărănesc = formă a luptei țărănimii împotriva exploatării feudale, care prin amploare și desfășurare depășește răscoala țărănească. • Razboi rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, creată după al Doilea Război Mondial ca urmare a conflictului dintre cele două sisteme, capitalist și comunist, care însă nu a luat forma unui conflict armat; a luat sfârșit în 1989 prin prăbușirea sistemului comunist, urmat de dezmembrarea U.R.S.S. • Razboi psihologic vezi psihologic. • Razboi total = luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distrugere, nu numai împotriva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații. • Stare de război = beligeranță. 2. figurat Neînțelegere, ceartă, gâlceavă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI1, războaie, substantiv neutru Conflict armat, de lungă durată, între două sau mai multe state. A declara război. A purta război. A duce război. ▭ Orice act, orice vorbă, orice lucru care-i amintesc războiul, îl zdruncină complet. SAHIA, N. 25. Ce-ți lipsește măriei-tale? N-ai cu nime război; țara este liniștită și supusă. NEGRUZZI, S. I 146. Căci războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc. ALEXANDRESCU, P. 132. După război mulți voinici (sau viteji) s-arată, se zice despre cei care se arată curajoși după ce a trecut primejdia. La plăcinte înainte, la război înapoi, se zice despre cei mîncăcioși, dar leneși la treabă, precum și despre cei care fug de primejdii, de greutăți, dar se îmbulzesc la beneficii. • figurat Purta el demult un război ascuns în contra drumului de fier. spaniolă POPESCU, M. G. 27. • Război civil vezi civil. Război mondial = război la care iau parte marile puteri ale lumii. Războiul mondial a fost o crimă împotriva umanității. BOGZA, A. Î. 571. Război rece vezi rece. (Ieșit din uz) Școală de război = academie militară. • Expresia: A fi pe picior de război vezi picior. A pune pe picior de război vezi picior. A intra în război vezi intra (I 6). (Învechit) A bate război vezi bate (II 1). ♦ figurat Ceartă; neînțelegere. E veșnic în război cu vecinii. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru război: 1) războí n., plural oaĭe (vechea slavă razboĭ, tîlhărie, ucidere, despre boĭ, flagel, luptă, care vine despre biti, a bate, a lovi, de unde vine și limba română iz- și răz-besc; limba bulgară razbóĭ, stativă; sîrb. rázboj, 1. tîlhărie, 2. loc de luptă, 3. stativă, mașină de țesut. vezi războĭ 2, nă-, și priboĭ). Șir de lupte cu armele între popoare saŭ partide: lupta de la Grivița în războĭu de la 1877. Arta războĭuluĭ: a studia războĭu. A face războĭ cuĭva saŭ a duce războĭ cu cineva (saŭ: contra cuĭva), a-l combate, a-l urmări cu războĭ. Oamenĭ de războĭ, militarĭ. Războĭ sfînt, războĭ contra păgînilor, cruciată. Onorurile războĭiluĭ, condițiunĭ onorabile acordate uneĭ garnizoane asediate permițîndu-ĭ să ĭasă cu arme și bagaje. Nume de războĭ, nume fals uzitat în anumite împrejurărĭ ca să nu fiĭ recunoscut. Fulger de războĭ, general foarte priceput. – Fals rezbél (care, după uniĭ ignoranțĭ, ar veni despre latina res, lucru și bellum, războĭ!). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru război: răzbói, războaie substantiv neutru Conflict armat între două două sau mai multe grupuri de oameni sau de state. • Război ceresc = ciclu de mituri care descriu stările conflictuale violente dintre divinitățile binelui și ale răului (titanomahie, Harmagheddon, războiul lui Rama, bătălia finală dintre Ormuz și Ahriman), care se termină de obicei cu victoria forțelor binelui, dar cu consecințe cosmice catastrofale. • Război sfânt = una dintre categoriile de fapte obligatorii ale oamenilor, care, potrivit, unor legislatori islamici, ar face parte din Șaria. ♦ figurat Ceartă; neînțelegere, verb reflexiv:ajbă. – Din limba slavă (veche) razboj. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI1 razboioáie n. 1) Conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale etc. razboi mondial. razboi colonial. • razboi de eliberare națională luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenței și apărării suveranității statului. razboi rece stare de tensiune în relațiile internaționale, caracterizată prin menținerea unei încordări permanente între statele cu orânduiri sociale diferite. 2) figurat Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare; sfadă; ceartă. /<sl. razboj Forme diferite ale cuvantului razboi: oáie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI2, războaie, substantiv neutru Unealtă casnică de țesut (pînză, stofă etc.); (regional) stative; (în industrie) mașină de țesut. Război țărănesc. Război mecanic. ▭ Și zilnic producția merge în creștere: Se-ntrec țesătorii cu degete meștere Și cîntă războaiele-n valuri. DEȘLIU, G. 47. Și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. COȘBUC, P. I 93. [Apele pîrăului] alergînd cu pripă d-a curmezișul văii... ca suveica pe ițele războiului. ODOBESCU, S. I 164. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂZBOI: RĂZBOÍ3, războiesc, verb IV. reflexiv A purta război; a se lupta, a se bate. Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. • intranzitiv (Neobișnuit) Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI2 razboioáie n. 1) Instalație casnică alcătuită din două suluri, ițe și vătale, folosită la confecționarea țesăturilor. A țese ceva la razboi. 2) Mașină de țesut, folosită în industrie. 3) popular Covor mare de perete, bogat ornamentat. /<sb. razboj Forme diferite ale cuvantului razboi: oáie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZBOI: RĂZBOI substantiv (termen militar) 1. conflict, (învechit și popular) bătaie, răzbel, (regional) bozgun, (învechit) harță, oaste, oștenie, oștenire, oștire, oștit. (S-a iscat un razboi.) 2. (învechit) nepace. (Stare de razboi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI2, războaie, substantiv neutru 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. – Din limba bulgară, sârbo-croată razboj. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI2, războaie, substantiv neutru 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. – Din limba bulgară, limba sârbă razboj. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru război: răzbói, războaie, substantiv neutru – 1. Unealtă casnică de țesut. 2. Ramă pe care se întind pieile pentru a fi curățate pe dos (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). – Din limba sârbă razboj. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZBOI: RĂZBOI substantiv (tehnic) 1. (popular) stative (la plural), (regional) argea, teară. (A țese ceva la razboi.) 2. cal, călușel. ( razboi la moara de vînt.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru război: !războí2 (a se razboi) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se războiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se războiá; conjunctiv prezent 3 să se războiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂZBOI: RĂZBOI verb (termen militar) a se bate, a se lupta, (învechit) a combate, a se oști, a se răgloti, a voinici. (S-a razboi mult cu dușmanul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI s. 1. (popular) stative (la plural), (regional) argea, teară. (A țese ceva la razboi.) 2. cal, călușel. (razboi la moara de vânt.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru război: războí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele războiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea războiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural războiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂZBOI: RĂZBOÍ3, războiesc, verb IV. reflexiv recipr. (Și figurat) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂZBOI: RĂZBOÍ3, războiesc, verb IV. reflexiv recipr. (Și figurat) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂZBÓI: RĂZBÓI substantiv verbal bătălie, car, chingă, gherghef, încăierare, înfruntare, jug, luptă, punte. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru război: război substantiv verbal BĂTĂLIE. CAR. CHINGĂ. GHERGHEF. ÎNCĂIERARE. ÎNFRUNTARE. JUG. LUPTĂ. PUNTE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru război: răzbói (conflict armat, unealtă) substantiv neutru, plural războáie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru război: răzbói1 substantiv neutru, plural războáie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂZBOI: RĂZBOÍ verb vezi lupta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Război: Război ≠ pace Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'RAZBOI' RĂZBÍCIRĂZBÍRERĂZBÍTRĂZBITÓRRĂZBÓIrăzbói-fúlgerRăzboieniRĂZBOIÉSCRĂZBÓINIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Război Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului război dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂZBÓI1 războioáie n. Război mondial. Război colonial. • război de eliberare națională luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenței și apărării suveranității statului. Război rece stare de tensiune în relațiile internaționale, caracterizată prin menținerea unei încordări permanente între statele cu orânduiri sociale diferite. RĂZBÓI2 războioáie n. A țese ceva la război. S-a iscat un război. Stare de război. S-a iscat un război. Stare de război. A țese ceva la război. război la moara de vînt. !războí2 a se război verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se războiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se războiá; conjunctiv prezent 3 să se războiáscă. S-a război mult cu dușmanul. A țese ceva la război. Război la moara de vânt. |
GRAMATICA cuvântului Război? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului război. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Război poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE război? Vezi cuvântul război desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul război?[ răz-bo-i ] Se pare că cuvântul război are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Război Inţelegi mai uşor cuvântul război dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCivil = luptă armată în interiorul unui stat între diverse grupări politice, militare, categorii sociale etc De eliberare națională = luptă armată dusă de forțele patriotice, naționale pentru eliberarea țării de sub dominația străină De partizani = luptă dusă de detașamente armate în spatele frontului armatei dușmane; formă a războiului popular, împotriva unui regim politic și a armatelor sale oficiale Mondial = luptă armată la care participă, direct sau indirect, majoritatea statelor lumii țărănesc = formă a luptei țărănimii împotriva exploatării feudale, care prin amploare și desfășurare depășește răscoala țărănească Rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, creată după al Doilea Război Mondial ca urmare a conflictului dintre cele două sisteme, capitalist și comunist, care însă nu a luat forma unui conflict armat; a luat sfârșit în 1989 prin prăbușirea sistemului comunist, urmat de dezmembrarea U Total = luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distrugere, nu numai împotriva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații Stare de război = beligeranță Război mondial = război la care iau parte marile puteri ale lumii Ieșit din uz Școală de război = academie militară Război ceresc = ciclu de mituri care descriu stările conflictuale violente dintre divinitățile binelui și ale răului titanomahie, Harmagheddon, războiul lui Rama, bătălia finală dintre Ormuz și Ahriman, care se termină de obicei cu victoria forțelor binelui, dar cu consecințe cosmice catastrofale Război sfânt = una dintre categoriile de fapte obligatorii ale oamenilor, care, potrivit, unor legislatori islamici, ar face parte din Șaria |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Război |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a ști cât au uitat alții?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul război are forma: războáie
