 | as |
|
| Răutăcios [ ră-u-tă-ci-os ] VEZI SINONIME PENTRU răutăcios PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rautacios în mai multe dicționareDefinițiile pentru rautacios din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂUTĂCIÓS: RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adjectiv (Despre oameni) Plin de răutate, rău din fire; care, fără să aibă un fond rău, e înclinat să jignească, să supere, să tachineze, să facă mici răutăți. Era un om pîclișit și răutăcios la culme; nu avea milă de om nici cît de un cîne. CREANGĂ, O. A. 250. Are verb reflexiv:eo fată ori băiet răutăcios. ȘEZ. II 195. • (Substantivat) Ești un răutăcios! zise Ana distrată. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Cînd a văzut unele ca acestea, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. ♦ Care exprimă răutate. Nu-mi era drag, pentru c-avea o figură răutăcioasă și pentru că, de cîte ori se uita la mine, se strîmba. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Zice cu glas răutăcios:... Ei, că bine mi te-am căptușit! CREANGĂ, P. 206. ♦ (Despre vorbe, glume etc.) Care conține răutăți, care supără. Îl frigeau cu glumele lor răutăcioase. GALACTION, O. I 86. – Pronunțat: ră-u-. Forme diferite ale cuvantului rautacios: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂUTĂCIÓS: RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adjectiv (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [ pronunție: ră-u-] – Răutate + sufix -ios. Forme diferite ale cuvantului rautacios: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂUTĂCIÓS: RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adjectiv (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [ pronunție: ră-u-] – Răutate + sufix -ios. Forme diferite ale cuvantului rautacios: -oÁsĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂUTĂCIOS: RĂUTĂCIOS adjectiv 1. (livresc) malițios, (popular) rînzos, (regional) roangheș, (învechit) malign. (Om rautacios.) 2. sarcastic, (livresc) malițios, (figurat) veninos. (O aluzie rautacios.) 3. dușmănos, ostil, (prin Transilvania) aspid, (figurat) veninos. (Cuvinte rautacios.) 4. morocănos, posac, ursuz, (figurat) acru. (Vorbea cu ton rautacios.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂUTĂCIÓS: RĂUTĂCIÓS rautaciosoásă (rautaciosóși, rautaciosoáse) 1) și substantival Care este predispus să facă răutăți; plin de răutate. 2) și adverbial Care vădește răutate; malițios; caustic. O aluzie rautaciosoasă. [silabe ră-u-] /răutate + sufix rautaciosios Forme diferite ale cuvantului rautacios: oásă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răutăcios: răutăcios a. 1. pornit a face rău: om răutăcios; 2. plin de răutate: ce răutăcios ești! [Tras din răutate]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răutăcios: răutăciós adjectiv masculin (silabe ră-u-), plural răutăcióși; forme singular răutăcioásă, plural răutăcioáse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răutăcios: răutăciós (ră-u-) adjectiv masculin, plural răutăcióși; forme răutăcioásă, plural răutăcioáse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Răutăcios: Răutăcios ≠ bun Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'RAUTACIOS' RĂURÚSCĂRĂUSENIRÂUȘÓRRÂÚȚRĂUTĂCIÓSRĂUTÁTErăutățéscrăutățíeRĂUVOITÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Răutăcios Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răutăcios dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om răutăcios. O aluzie răutăcios. Cuvinte răutăcios. Vorbea cu ton răutăcios. Om răutăcios. O aluzie răutăciosoasă. Vorbea cu ton răutăcios. RĂUTĂCIÓS răutăciosoásă răutăciosóși, răutăciosoáse 1 și substantival Care este predispus să facă răutăți; plin de răutate. O aluzie răutăciosoasă. [silabe ră-u-] /răutate + sufix răutăciosios. |
GRAMATICA cuvântului Răutăcios? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răutăcios. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Răutăcios poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE răutăcios? Vezi cuvântul răutăcios desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răutăcios?[ ră-u-tă-ci-os ] Se pare că cuvântul răutăcios are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Răutăcios |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua sau a înhăța de gât pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
