 | as |
|
| Raţionament [ ra-ţi-o-na-ment ] VEZI SINONIME PENTRU raţionament PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rationament în mai multe dicționareDefinițiile pentru rationament din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RAȚIONAMENT: RAȚIONAMÉNT (după limba franceza raisonnement) substantiv neutru Formă logică fundamentală care constă dintr-o înlănțuire de propoziții și prin care se obțin cunoștințe noi (sub formă de concluzii) din cunoștințele anterioare (asumate ca premise), în două feluri: inductiv (când premisele sunt, de regulă, propoziții de observație, iar concluzia este o propoziție teoretică mai generală) sau deductiv (când cel puțin una dintre premise este o propoziție teoretică sau o propoziție redând o exemplificare). vezi inferență. ♦ prin extensie Șir de argumente folosite de cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a-și susține punctul de vedere. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RAȚIONAMENT: RAȚIONAMÉNT, raționamente, substantiv neutru Înlănțuire logică de judecăți care duce la o concluzie; prin extensie argument sau șir de argumente de care se servește cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a-și susține punctul de vedere. O domina cu raționamentele-i reci. PAS, Z. I 94. Fie-ne permis a ne pune cîteva întrebări, la care luăm angajamentul a răspunde cu raționamente necontestate. MACEDONSKI, O. IV 85. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RAȚIONAMENT: RAȚIONAMÉNT substantiv neutru 1. formă logică fundamentală constând dintr-o înlănțuire ordonată de judecăți din care decurg adevăruri noi, act prin care gândirea, pornind de la cunoștințe date, derivă din aceste cunoștințe noi. 2. argumentele folosite de cineva pentru a-și susține punctul de vedere; fel de a raționa. (după limba franceza raisonnement) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RAȚIONAMENT: RAȚIONAMÉNT, raționamente, substantiv neutru Înlănțuire logică de judecăți, care duce la o concluzie; prin extensie șir de argumente de care se servește cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a-și susține punctul de vedere. [ pronunție: -ți-o-] – Din limba franceza raisonnement (refăcut după rațiune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RAȚIONAMENT: RAȚIONAMÉNT, raționamente, substantiv neutru Înlănțuire logică de judecăți, care duce la o concluzie; prin extensie șir de argumente de care se servește cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a-și susține punctul de vedere. [ pronunție: -ți-o-] – Din limba franceza raisonnement (refăcut după rațiune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru raționament: *raționamént n., plural e (despre raționez). Acțiunea, facultatea saŭ modu de a raționa: a fi lipsit de raționament. Șir de argumente trase unele din altele p. a ajunge la o demonstrațiune: raționamente fundate. plural Observațiunĭ, obĭecțiunĭ: sfîrșește cu raționamentele! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RAȚIONAMENT: RAȚIONAMÉNT rationamente n. 1) Operație a rațiunii constând dintr-o înlănțuire de judecăți, pe baza cărora se trage o concluzie. rationament transductiv. 2) Argument rațional prin care se afirmă sau se neagă ceva; judecată. [silabe -ți-o-] /<fr. rationnement, latina rationamentum Forme diferite ale cuvantului rationament: rationamente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RAȚIONAMENT: RAȚIONAMÉNT substantiv neutru 1. Operație mintală cu ajutorul căreia din două sau mai multe judecăți se obține o judecată nouă, care decurge logic din primele. 2. Fel de a raționa; judecată. vezi silogism. [pronume -ți-o-, plural -te, -turi. / conform rationnement, italiana razionamento]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RAȚIONAMENT: RAȚIONAMENT s. 1. argument, considerent, (învechit) rezon. (I-a convins cu rationamente logice.) 2. (învechit) rezon, rezonament, socoată, socoteală. (Și-a făcut următorul rationament...) 3. judecată, minte, rațiune, (învechit) socoată, socoteală, socotință. (Are un rationament sănătos.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru raționament: raționament n. 1. facultate de a raționa; 2. șir de argumente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru raționament: raționamént substantiv neutru (silabe -ți-o-), plural raționaménte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru raționament: raționamént (-ți-o-) substantiv neutru, plural raționaménte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RATIONAMENT' raționalizatoáreraționalizatórraționalizézraționalízmRAȚIONAMÉNTRAȚIONÁRERAȚIONÁTRATIȘrătíșă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL raționament Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului raționament dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RAȚIONAMÉNT raționamente n. Raționament transductiv. I-a convins cu raționamente logice. Și-a făcut următorul raționament. Are un raționament sănătos. Și-a făcut următorul raționament. |
GRAMATICA cuvântului raționament? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului raționament. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul raționament poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE raţionament? Vezi cuvântul raţionament desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul raţionament?[ ra-ţi-o-na-ment ] Se pare că cuvântul raţionament are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL raționament |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se duce ca pe gura lupului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul raționament are forma: raționaménte
