 | as |
|
| Rătăcire [ ră-tă-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU rătăcire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ratacire în mai multe dicționareDefinițiile pentru ratacire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE: RĂTĂCÍRE, rătăciri, substantiv feminin 1. Faptul de a (se) rătăci; pierderea drumului bun. Asculta cu luare-aminte isprăvile de vînătoare, rătăcirile prin locuri sălbatice și neumblate. SADOVEANU, O. I 272. Tîrziu băgă de seamă rătăcirea și... începu să alerge pe coastă înapoi. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Această simplă povestire a rătăcirii unui copil pe drumurile și prin dumbrava de la marginea tîrgușorului nu putea fi scrisă decît de un om care are multe și diverse însușiri de poet. IBRĂILEANU, S. 5. ♦ figurat Întunecare a minții; nebunie. El însuși, în epoca rătăcirii, lăsîndu-se în voia unei amare fantezii, se declara urmaș al lui Utungi Emin-aga. CĂLINESCU, E. 6. 2. figurat Greșeală, eroare. Rătăcirea lui cuconu Toderaș [titlu]. SADOVEANU, O. III 609. Aceste greșele nu sînt nimică pe lîngă altă rătăcire mai mare. ARHIVA R. I 94. Cumplita-mi rătăcire ți-e cunoscută poate. ALEXANDRESCU, M. 155. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rătăcire: rătăcíre forme Acțiunea de a saŭ de a te rătăci. Mers orĭ călătorie pe departe și cu multe ocolurĭ din cauza perderiĭ drumuluĭ: rătăcirile luĭ Ulise. Colindare, umblet fără căpătîĭ, vagabondaj, haĭmanalîc: rătăcirile neamuluĭ jidănesc. figurat Eroare, aberațiune, părere falsă: ce spuĭ tu e o rătăcire, fugițĭ de rătăcirile francmasonilor! Întunecare, turbare: rătăcirea mințiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE: RĂTĂCÍRE ratacirei forme 1) vezi A RĂTĂCI și A SE RĂTĂCI. 2) figurat Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; viziune greșită; greșeală; eroare. 3) popular Stare a unei persoane demente; nebunie; demență. /v. a (se) rătăci Forme diferite ale cuvantului ratacire: ratacirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rătăcire: rătăcire substantiv verbal ABATERE. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DEMENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. NEBUNIE. PĂCAT. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE: RĂTĂCÍRE, rătăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) rătăci. ♦ figurat Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. ♦ figurat Greșeală, eroare. – vezi rătăci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE: RĂTĂCÍRE, rătăciri, substantiv feminin Faptul de a (se) rătăci. ♦ figurat Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. ♦ figurat Greșeală, eroare. – vezi rătăci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rătăcire: rătăcire forme acțiunea de a (se) rătăci și rezultatul ei: 1. umblet fără căpătâiu; 2. turburarea minții; 3. părere falșă, eroare; 4. plural apucături destrăbălate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE: RĂTĂCIRE s. 1. colindare, cutreierare, hoinăreală. (O ratacire fără un țel precis.) 2.* (figurat) întunecare, orbire. (A avut o clipă de ratacire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂTĂCIRE: RĂTĂCÍRE s. 1. vezi hoinăreală. *2. (figurat) întunecare, orbire. (A avut o clipă de ratacire.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rătăcire: rătăcíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rătăcírii; plural rătăcíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rătăcire: rătăcíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat rătăcírii; plural rătăcíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RATACIRE' RĂTĂCÁNERĂTĂCÁNIERĂTĂCEÁLĂRĂTĂCÍRĂTĂCÍRERĂTĂCÍTRĂTĂCITÓRratáfiaratáj |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rătăcire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rătăcire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂTĂCÍRE rătăcirei forme 1 vezi A RĂTĂCI și A SE RĂTĂCI. O rătăcire fără un țel precis. A avut o clipă de rătăcire. A avut o clipă de rătăcire. |
GRAMATICA cuvântului rătăcire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rătăcire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rătăcire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rătăcire? Vezi cuvântul rătăcire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rătăcire?[ ră-tă-ci-re ] Se pare că cuvântul rătăcire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rătăcire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pleda cauza cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rătăcire are forma: rătăcíri
