|
Răsunător [ ră-su-nă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU răsunător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rasunator în mai multe dicționareDefinițiile pentru rasunator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSUNĂTÓR: RĂSUNĂTÓR, -OÁRE, răsunători, -oare, adjectiv 1. Care răsună puternic și prelung; care se aude de (sau pînă) departe. Pasul răsunător al sentinelei se opri. DUMITRIU, N. 139. Se strecură iar în odaia unde boierul Stroie își ridica glasul răsunător. SADOVEANU, O. VII 54. Cîte și mai cîte nu cînta Mihai lăutarul, din gură și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, O. A. 92. • (Adverbial) Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, N. 52. ♦ (Despre spații) În care se împrăștie sau se pot produce zgomote, sunete. Cobuzul de os umplu de fior bolțile răsunătoare. SADOVEANU, O. I 300. Lasă ochii tăi să zboare Peste dealuri și cîmpii... Peste ape curgătoare Și dumbrăvi răsunătoare. ALECSANDRI, P. II 93. 2. figurat Care produce uimire, care impresionează puternic (prin noutate sau prin valoare); care este de mare efect. Din lupta lui [a lui Victor Hugo] contra lui Ludovic Bonaparte... au ieșit pamfletele lui răsunătoare. SADOVEANU, E. 227. Forme diferite ale cuvantului rasunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSUNĂTÓR: RĂSUNĂTÓR, -OÁRE, răsunători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care sună puternic și prelung; care se aude de (sau până) departe. ♦ (Despre spații) În care se împrăștie sau se concentrează zgomote, sunete. ♦ figurat Care produce uimire, care impresionează puternic; care este de mare efect; extrem de mare. – Răsuna + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului rasunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSUNĂTÓR: RĂSUNĂTÓR, -OÁRE, răsunători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care sună puternic și prelung; care se aude de (sau până) departe. ♦ (Despre spații) În care se împrăștie sau se concentrează zgomote, sunete. ♦ figurat Care produce uimire, care impresionează puternic; care este de mare efect; extrem de mare. – Răsuna + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului rasunator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSUNĂTÓR: RĂSUNĂTÓR2 rasunatoroáre (rasunatoróri, rasunatoroáre) 1) Care răsună; rezonant. Cu glas rasunator. 2) (despre spații) Care mărește intensitatea și durata sunetului. 3) figurat Care are mare răsunet; care produce o impresie puternică; care are rezonanță. Succes rasunator. / a răsuna + sufix rasunatorător Forme diferite ale cuvantului rasunator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSUNĂTOR: RĂSUNĂTOR adjectiv 1. intens, puternic, ridicat, tare. (Voce rasunator.) 2. intens, puternic, sonor. (Dangătul rasunator al clopotului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răsunător: răsunătór, -oáre adjectiv (despre răsun. vezi rezonator). Care răsuna tare: o vioară răsunătoare. Forme diferite ale cuvantului rasunator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răsunător: răsunătór adjectiv masculin, plural răsunătóri; forme singular și plural răsunătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răsunător: răsunătór adjectiv masculin, plural răsunătóri; forme singular și plural răsunătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSUNĂTÓR: RĂSUNĂTÓR1 adverb Cu răsunet. / a răsuna + sufix rasunatorător Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSUNĂTÓR: RĂSUNĂTÓR adjectiv verbal strălucit, strălucitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răsunător: răsunător adjectiv verbal STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răsunător: răsunător a. care răsună. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASUNATOR' Rășulrâsul-pădúriiRĂSUNÁRĂSUNÁRERĂSUNĂTÓRRĂSÚNETrăsunóirăsúrRĂSÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răsunător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răsunător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂSUNĂTÓR2 răsunătoroáre răsunătoróri, răsunătoroáre 1 Care răsună; rezonant. Cu glas răsunător. Succes răsunător. / a răsuna + sufix răsunătorător. Voce răsunător. Dangătul răsunător al clopotului. / a răsuna + sufix răsunătorător. |
GRAMATICA cuvântului răsunător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răsunător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răsunător poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE răsunător? Vezi cuvântul răsunător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răsunător?[ ră-su-nă-tor ] Se pare că cuvântul răsunător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răsunător |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se rupe băierile inimii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|