 | as |
|
| Răspundere [ răs-pun-de-re ] VEZI SINONIME PENTRU răspundere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului raspundere în mai multe dicționareDefinițiile pentru raspundere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE: RĂSPÚNDERE (< răspunde) substantiv feminin 1. Obligația de a da seamă, de a răspunde (moral, material etc.) de îndeplinirea ori de neîndeplinirea unor acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ♦ (Dr.) Raspundere colectivă = raspundere a unui organ colegial, în întregul său, pentru executarea obligațiilor ce intră în atribuțiile sale potrivit legii. • Expresia: A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a cere cuiva socoteală, a-l face responsabil pentru faptele sale. • Pe răspunderea cuiva = pe garanția materială sau morală a cuiva. 2. (Dr.) Consecință a neîndeplinirii din culpă a unei obligații. • Raspundere civilă = obligația debitorului care nu a executat contractul sau a săvârșit, în afară de contract, o faptă păgubitoare, de a repara prejudiciul cauzat astfel (r. contractuală și raspundere delinctuală). • Raspundere materială = obligația angajatului de a repara paguba cauzată celui care l-a angajat. • Raspundere disciplinară = obligația de suportare, de către angajatul care a încălcat regulile de disciplină a muncii, a unei pedepse (pedeapsă disciplinară). • Raspundere penală = suportarea unor pedepse de către cel care săvârșește o infracțiune. • Raspundere internațională = suportarea, de către statul care a încălcat anumite norme de drept internațional ori de către persoana fizică vinovată, a unor sancțiuni de ordin moral, politic, penal, precum și obligația de reparare a pagubelor astfel cauzate. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE: RĂSPÚNDERE, răspunderi, substantiv feminin Faptul de a răspunde de un lucru; conștiința sau sentimentul de a fi responsabil; responsabilitate. Tocmai de aceea am fost trimis în acest loc de grea răspundere. REBREANU, R. II 227. • (Construit cu verbe ca: «a avea», «a purta», «a lua», «a asuma» etc.) Noi avem răspundere grea și eu singur o am și mai grea. DUMITRIU, N. 278. Cine își ia răspunderea unei căsătorii, care este un act foarte serios? PAS, Z. I 95. Eu mi-am declinat de mult orice răspundere. REBREANU, R. I 182. • Expresia: A trage sau a chema (pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale. N-avea pe cine chema la răspundere. C. PETRESCU, Î. II 127. (A avea) simț de răspundere (sau simțul răspunderii) = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu rîvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială) a cuiva. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE: RĂSPÚNDERE, răspunderi, substantiv feminin Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. • Expresia: A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva. ♦ (juridic) Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. – vezi răspunde. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE: RĂSPÚNDERE, răspunderi, substantiv feminin Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. • Expresia: A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva. ♦ (juridic) Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. – vezi răspunde. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE: RĂSPÚNDERE raspunderei forme Atitudine responsabilă de obligațiile proprii; responsabilitate. Lucrează cu toată raspundereea. ♦ A purta raspundere a fi responsabil. A avea simț de raspundere (sau simțul raspundereii) a-și da seama de importanța sarcinilor ce urmează a fi realizate. Lipsă de raspundere atitudine indiferentă față de obligațiile proprii. A trage (sau a chema) pe cineva la raspundere a cere cuiva socoteală în fața unor instanțe. Pe raspundereea cuiva pe garanția cuiva. /v. a răspunde Forme diferite ale cuvantului raspundere: raspunderei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE: RĂSPUNDERE s. 1. îndatorire, obligație. (Are multe raspundere.) 2. responsabilitate, (învechit) răspuns, răspunzătate. (Lucrează cu toată raspundere.) 3. responsabilitate, sarcină. (Grea raspundere și-a luat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răspundere: răspúndere forme Responsabilitate, garanție: pe (orĭ supt) răspunderea mea, îmĭ ĭaŭ toată răspunderea. A trage la răspundere, a face răspunzător, a obliga să dea socoteală. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răspundere: răspundere forme acțiunea de a răspunde și rezultatul ei. 1. garanție: sub răspunderea mea; 2. responsabilitate: primesc toată răspunderea. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDERE: RĂSPÚNDERE substantiv verbal achitare, lichidare, onorare, plată, plătire, răspuns. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răspundere: răspundere substantiv verbal ACHITARE. LICHIDARE. ONORARE. PLATĂ. PLĂTIRE. RĂSPUNS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răspundere: răspúndere substantiv feminin, genitiv dativ articulat răspúnderii; plural răspúnderi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răspundere: răspúndere substantiv feminin, genitiv dativ articulat răspúnderii; plural răspúnderi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASPUNDERE' rașpắuRĂSPÚBLICĂRĂSPÚNDErăspundénțieRĂSPÚNDERERĂSPÚNSRĂSPUNZĂTÁTERĂSPUNZĂTÓRRĂSPUTEÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răspundere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răspundere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂSPÚNDERE răspunderei forme Atitudine responsabilă de obligațiile proprii; responsabilitate. Lucrează cu toată răspundereea. ♦ A purta răspundere a fi responsabil. A avea simț de răspundere sau simțul răspundereii a-și da seama de importanța sarcinilor ce urmează a fi realizate. Lipsă de răspundere atitudine indiferentă față de obligațiile proprii. A trage sau a chema pe cineva la răspundere a cere cuiva socoteală în fața unor instanțe. Pe răspundereea cuiva pe garanția cuiva. Are multe răspundere. Lucrează cu toată răspundere. Grea răspundere și-a luat. Lucrează cu toată răspundere. |
GRAMATICA cuvântului răspundere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răspundere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răspundere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răspundere? Vezi cuvântul răspundere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răspundere?[ răs-pun-de-re ] Se pare că cuvântul răspundere are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL răspundere Inţelegi mai uşor cuvântul răspundere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeColectivă = r A trage sau a chema pe cineva la răspundere = a cere cuiva socoteală, a-l face responsabil pentru faptele sale Pe răspunderea cuiva = pe garanția materială sau morală a cuiva Civilă = obligația debitorului care nu a executat contractul sau a săvârșit, în afară de contract, o faptă păgubitoare, de a repara prejudiciul cauzat astfel r Materială = obligația angajatului de a repara paguba cauzată celui care l-a angajat Disciplinară = obligația de suportare, de către angajatul care a încălcat regulile de disciplină a muncii, a unei pedepse pedeapsă disciplinară Penală = suportarea unor pedepse de către cel care săvârșește o infracțiune Internațională = suportarea, de către statul care a încălcat anumite norme de drept internațional ori de către persoana fizică vinovată, a unor sancțiuni de ordin moral, politic, penal, precum și obligația de reparare a pagubelor astfel cauzate A trage sau a chema pe cineva la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu rîvnă și seriozitate pentru executarea lor Pe răspunderea cuiva = pe garanția morală sau materială a cuiva A trage sau a chema pe cineva la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor Pe răspunderea cuiva = pe garanția morală sau materială a cuiva A trage sau a chema pe cineva la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor Pe răspunderea cuiva = pe garanția morală sau materială a cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răspundere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: rândunică-de-mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul răspundere are forma: răspúnderi
