 | as |
|
| Răspunde [ răs-pun-de ] VEZI SINONIME PENTRU răspunde PE ESINONIME.COM definiția cuvântului raspunde în mai multe dicționareDefinițiile pentru raspunde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răspunde (forma la infinitiv) A răspunde conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDE: RĂSPÚNDE, răspúnd, verb III. 1. intranzitiv A spune ceva cînd ești întrebat, a da un răspuns la o întrebare sau la unele cuvinte adresate de cineva. vezi vorbi. Flăcăul clăti din cap, fără să răspundă. SADOVEANU, B. 92. D-auzi mîndră ori n-auzi? Ori n-ai gură să răspunzi? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 75. • (Cu determinări în dativ arătînd persoana căreia i se adresează răspunsul) Am răspuns deci cu jumătate de suflet vecinei din stînga. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. [Fata babei] le răspundea cu ciudă și în bătaie de joc. CREANGĂ, P. 292. • tranzitiv Am întrebat-o și mi-a răspuns că fiu-său e acasă. CARAGIALE, O. III 72. Însă tu imi vei răspunde că e bine ca în lume, Prin frumoasă stihuire, să pătrunză al meu nume. EMINESCU, O. I 137. • (Poetic) Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează. ALEXANDRESCU, M. 15. ♦ A face dovada cunoștințelor sale în fața unui examinator. Cine era cuminte și răspundea bine, căpăta dreptul să stea lîngă ea. PAS, Z. I 111. 2. intranzitiv A reacționa prin vorbe, gesturi, atitudini la acțiuni, solicitări, provocări etc. De altfel Tanța răspundea cu aceleași sentimente. REBREANU, R. I 209. De-abia putem răspunde din cînd în cînd la loviturile dușmanului. ALECSANDRI, T. II 20. • (Prin analogie) Alt corn ne răspunse, melancolic. SADOVEANU, O. I 444. Iar telefonul ridicat din cumpănă nu răspundea chemărilor niciodată. C. PETRESCU, C. vezi 143. • (Subiectul este sunetul emis) De sub rîpă și de pe piscurile dealului, alte chiote le răspundeau. MACEDONSKI, O. III 36. Roma, Roma nu mai este!... Zis-a glasul, un răsunet Lung răspunde ca un tunet. ALECSANDRI, P. II 20. ♦ A interveni într-o discuție (publică) combătînd (oral sau în scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. Ți-am scris și nici n-ai verb reflexiv:ut să-mi răspunzi. NEGRUZZI, S. I 17. 3. intranzitiv A constitui prin sine însuși sau a oferi o explicație la o întrebare. Ce s-a întîmplat în familia Piscopesco?... O bucată de bristol, care strălucește dasupra cărților de vizită... ne va răspunde la această întrebare. CARAGIALE, O. II 289. 4. intranzitiv A da urmare unui apel. Oamenii muncii răspund chemării la întrecere. ♦ (Despre autorități, organe de presă etc.) A lămuri o problemă la cererea sau sezisarea cuiva. 5. intranzitiv figurat A satisface, a corespunde. A răspunde exigențelor. ♦ (Învechit) A se potrivi. Puterile fizice nu răspund marelui său suflet. NEGRUZZI, S. I 272. Acea poezie care n-ar răspunde la simțimintele poporului s-ar izola de popor, de națiune, și ar pieri. BOLLIAC, O. 63. 6. intranzitiv A fi orientat spre..., a avea comunicație cu..., a străbate pînă la... Ordonanța hrănea cu lemne soba mare ce răspundea în camera cealaltă. SADOVEANU, M. C. 115. Fereastra răspundea într-un zid grunzuros și coșcovit. C. PETRESCU, C. vezi 45. Era o clădire cu un cat... răspunzînd în grădinița de la drum. I. BOTEZ, ȘC. 170. Ulița Catilina, în care răspunde cherestegeria. CARAGIALE, la TDRG. ♦ (Despre senzații fizice sau psihice) A se face simțit, a se transmite; a răzbate, a răsuna. Și tremurul mișcării aceleia de undă răspundea pînă în sufletul meu. SADOVEANU, P. S. 207. Simțea între tîmple o durere arzătoare... cu zvîcnituri care-i răspundeau în ceafă. VLAHUȚĂ, la TDRG. 7. reflexiv reciproc. (Moldova; astăzi numai popular sau arhaizant) A comunica cu cineva, a ține legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane. Surorile mele au rămas departe încolo, după alți munți, și nu m-am mai răspuns cu ele. SADOVEANU, B. 109. [Ginerele] a să se rușineze să se răspundă cu socrii săi. NEGRUZZI, S. I 299. 8. intranzitiv A da socoteală, a fi responsabil, a-și lua răspunderea (pentru faptele sale sau ale altcuiva); a fi chezaș, a garanta. Castelul n-are teamă de oaspeți a răspunde. Pe vii el nu-i trădează, pe morți el nu-i ascunde. ALECSANDRI, T. II 144. Cizmarul numai pentru cizme răspunde, iar nu pentru nădragi (= fiecare răspunde pentru meseria lui). 9. tranzitiv (Învechit și arhaizant) A achita, a plăti o sumă de bani. Aceștia sînt sărmanii care nu și-au răspuns datoriile către vistierie. SADOVEANU, Z. C. 247. Nu cruța aurul, căci visteria țării îți va răspunde cheltuielile însutit. GANE, N. II 60. – prezent industrie și: răspúnz (VISSARION, B. 62). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDE: RĂSPÚNDE, răspúnd, verb III. 1. intranzitiv și tranzitiv A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ intranzitiv A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoștințelor sale în fața unui examinator. 2. intranzitiv A reacționa prin vorbe, gesturi, atitudini la acțiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta. ♦ A interveni într-o discuție (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. 3. intranzitiv A constitui o explicație la o întrebare. 4. intranzitiv A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune. ♦ A lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva. 5. intranzitiv figurat A satisface. ♦ (învechit) A se potrivi, a corespunde. 6. intranzitiv A avea comunicație cu..., a străbate până la... ♦ (Despre senzații fizice sau psihice) A se face simțit, a se transmite; a răzbate, a răsuna. 7. reflexiv (învechit) A comunica cu cineva, a ține legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane. 8. intranzitiv A da socoteală, a fi responsabil, a-și lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva. 9. tranzitiv (învechit) A achita, a plăti o sumă de bani. [prezent industrie și: (regional) răspunz] – latina respondere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDE: RĂSPÚNDE, răspúnd, verb III. 1. intranzitiv și tranzitiv A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ intranzitiv A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoștințelor sale în fața unui examinator. 2. intranzitiv A reacționa prin vorbe, gesturi, atitudini la acțiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a riposta, a obiecta. ♦ A interveni într-o discuție (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. 3. intranzitiv A constitui o explicație la o întrebare. 4. intranzitiv A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune. ♦ A lămuri o problemă la cererea sau la sesizarea cuiva. 5. intranzitiv figurat A satisface. ♦ (învechit) A se potrivi, a corespunde. 6. intranzitiv A avea comunicație cu..., a străbate până la... ♦ (Despre senzații fizice sau psihice) A se face simțit, a se transmite; a răzbate, a răsuna. 7. reflexiv (învechit) A comunica cu cineva, a ține legătura cu o persoană sau cu un grup de persoane. 8. intranzitiv A da socoteală, a fi responsabil, a-și lua răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva. 9. tranzitiv (învechit) A achita, a plăti o sumă de bani. [prezent industrie și: (regional) răspunz] – latina respondere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru răspunde: răspúnde (răspúnd, răspúns), verb – 1. A contesta, a replica. – 2. A corespunde, a avea aceleași deprinderi. – 3. A fi conform cu ceea ce se așteaptă. – 4. A replica, a riposta. – 5. A fi obligat, a garanta. – 6. A încredința, a certifica. – 7. A plăti, a da socoteală. – 8. A privi spre, a a fi situat, a comunica. – 9. A trece, a străbate. – Mr. respun(ere), istr. respundesc. latina respondĕre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1446; REW 7400), conform italiana rispondere, portugheză respondre, limba franceza répondre, spaniolă, portugheză responder. prezent sing. are două forme răspund (răspunz), răspunzi, conform să răspundă (să răspunză). Uz general (ALR, II, 26). derivat răspuns, substantiv neutru (ripostă, replică; învechit, socoteală), din latina responsum; răspundere, substantiv feminin (responsabilitate); răspunzător, adjectiv (responsabil); nerăspunzător, adjectiv (iresponsabil). – conform corespunde. Forme diferite ale cuvantului raspunde: răspúnd raspunderăs Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDE: RĂSPUNDE verb 1. a replica, a riposta, (învechit) a întîmpina, a prici. (I-a raspunde prompt.) 2. a întoarce, a replica. (I-a raspunde verb reflexiv:eo două!) 3. a garanta, a gira, (popular) a chezășui. (raspunde pentru el.) 4. a corespunde, a se potrivi. (O măsură ce raspunde intereselor largi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răspunde: răspúnde (a raspunde) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răspúnd, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răspunséi, persoana întâi plural: noi răspúnserăm; conjunctiv prezent 3 să răspúndă; gerunziu răspunzấnd; participiu răspúns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răspunde: răspúnde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răspúnd, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răspúnsei, persoana întâi plural: noi răspúnserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răspúndă; participiu răspúns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSPUNDE: RĂSPÚNDE verb vezi achita, lichida, onora, plăti. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răspunde: răspunde verb vezi ACHITA. LICHIDA. ONORA. PLĂTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASPUNDE' RĂSPẮRrăsprósierașpắuRĂSPÚBLICĂRĂSPÚNDErăspundénțieRĂSPÚNDERERĂSPÚNSRĂSPUNZĂTÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răspunde Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răspunde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a răspunde prompt. I-a răspunde verb reflexiv:eo două! 3. Răspunde pentru el. O măsură ce răspunde intereselor largi. Răspúnde a răspunde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răspúnd, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răspunséi, persoana întâi plural: noi răspúnserăm; conjunctiv prezent 3 să răspúndă; gerunziu răspunzấnd; participiu răspúns. I-a răspunde verb reflexiv:eo două! 3. |
GRAMATICA cuvântului răspunde? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răspunde. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răspunde poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răspunde? Vezi cuvântul răspunde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răspunde?[ răs-pun-de ] Se pare că cuvântul răspunde are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răspunde |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea o dorință?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
