 | as |
|
| Răspî́ntie [ răs-pî́-nti-e ] VEZI SINONIME PENTRU răspî́ntie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului raspintie în mai multe dicționareDefinițiile pentru raspintie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSPÎ́NTIE: RĂSPÎ́NTIE, răspîntii, substantiv feminin Loc unde se întîlnesc sau de unde pornesc două sau mai multe drumuri; răscruce. Răspîntia căii le-aduce Un stol cunoscut. COȘBUC, P. I 291. Merse o bucată de drum, pînă ce ajunse într-o răspîntie în care se încrucișau mai multe drumuri. POPESCU, B. IV 36. S-au despărțit la o răspîntie și au apucat care pe unde. CARAGIALE, P. 115. • (Întărit prin «de drum») Aci, la răspîntia de drum mare, îmi simt tot sufletul deschis ca o rană. CAMIL PETRESCU, U. N. 225. Aici la răspîntie de trei drumuri... drept în fața podului e hanul. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 60. – plural și: (regional) răspînturi (TEODORESCU, P. P. 375). – Variante: răspî́nte,răspíntene, răspinteni (SADOVEANU, B. 130, EMINESCU, N. 21, ALECSANDRI, T. 1426, NEGRUZZI, S. I 29), substantiv feminin, răspínți (ȘEZ. XIII 114) substantiv feminin plural Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru răspîntie: răspîntie (-ii), substantiv feminin – Încrucișare. Variante învechit răspintene. limba slavă (veche) raspątije (Cihac, II, 308; Conev 42), conform limba sârbă rasputje, limba slovenă raspôtje, limba rusă rasputie. – derivat răspîntiaș,. substantiv masculin (paznic de drumuri, jandarm). Forme diferite ale cuvantului raspintie: raspintie-ii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răspintie: răspíntie (est) și răspî́ntie (vest) forme (vechea slavă raspontiĭe, despre pontĭ, cale; limba rusă raspútie). vezi potecă și punte. (Cp. cu crint). Răscruce. Locu unde se încrucișează drumurile. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSPÎNTIE: RĂSPÎNTIE substantiv intersecție, încrucișare, întretăiere, răscruce, (popular) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la raspintie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răspîntie: răspîntie substantiv verbal RĂSCRUCE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASPINTIE' RĂSPÎ́NTERĂSPÍNTENERĂSPÍNȚIrăspintiáșrăspîntierăspláiRĂSPLĂMĂDÍRĂSPLÁTĂrăsplătésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răspîntie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răspîntie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Carul s-a oprit la răspîntie. |
GRAMATICA cuvântului răspîntie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răspîntie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răspîntie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răspî́ntie? Vezi cuvântul răspî́ntie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răspî́ntie?[ răs-pî́-nti-e ] Se pare că cuvântul răspî́ntie are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mutație consonantică sau a consoanelor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
