 | as |
|
| Răspicare [ răs-pi-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU răspicare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului raspicare în mai multe dicționareDefinițiile pentru raspicare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răspicare: răspicare substantiv verbal ANALIZARE. ANALIZĂ. CERCETARE. CLARIFICARE. DESLUȘIRE. DEZLEGARE. ELUCIDARE. EXAMEN. EXAMINARE. EXPLICARE. EXPLICAȚIE. INVESTIGARE. INVESTIGAȚIE. LĂMURIRE. LIMPEZIRE. PRECIZARE. REZOLVARE. SOLUȚIE. SOLUȚIONARE. STUDIERE. STUDIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSPICARE: RĂSPICÁRE, răspicări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a răspica; pătrundere, analiză. Dar nu aceste accente ne dau dreptul a asemăna pe doi poeți, ci numai răspicarea naturii intime a sentimentelor poetului. IONESCU-RION, C. 70. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSPICARE: RĂSPICÁRE, răspicări, substantiv feminin (învechit) Faptul de a răspica. – vezi răspica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSPICARE: RĂSPICÁRE, răspicări, substantiv feminin (învechit) Faptul de a răspica. – vezi răspica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răspicare: răspicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat răspicării; plural răspicări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASPICARE' RÁȘPELrăspétierăspícRĂSPICÁRĂSPICÁRERĂSPICÁTRÁȘPILRÁȘPILĂrăspîndésc |
GRAMATICA cuvântului răspicare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răspicare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răspicare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răspicare? Vezi cuvântul răspicare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răspicare?[ răs-pi-ca-re ] Se pare că cuvântul răspicare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răspicare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da de dracu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul răspicare are forma: răspicări
