 | as |
|
| Răsfrî́nge [ răs-frî́-nge ] VEZI SINONIME PENTRU răsfrî́nge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rasfringe în mai multe dicționareDefinițiile pentru rasfringe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSFRÎ́NGE: RĂSFRÎ́NGE, răsfrîng, verb III. I. 1. tranzitiv A proiecta lumină asupra unui obiect (făcînd-o să se reflecte); (despre obiecte) a reflecta lumina proiectată asupra lor. Făclioara feștilei de seu răsfrîngea luminiți în ochii lor. SADOVEANU, O. VII 151. Luna razele-și răsfrînge Prin frunzișul unui fag. DEMETRESCU, O. 56. Soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, M. 29. • figurat Privesc de-aicea astrul, Ca să-mi răsfrîngă totuși Raza privirii tale. CAMIL PETRESCU, vezi 27. Și deodată ea tresare, Fața ei răsfrînge foc. CERNA, P. 131. Era în acea verb reflexiv:eme cînd soarele apune, Și zîmbete de-adio răsfrînge peste cer. MACEDONSKI, O. I 255. • reflexiv Prin geamul parbrizului razele soarelui se răsfrîngeau pe fețele [lor]. MIHALE, O. 501. Umbra ei se răsfrîngea în perete. EMINESCU, N. 64. Ici-colo se văd cete în luptă încleștate... Luciri de arme crunte, pătate roș cu sînge, Pe care-o rază vie din soare se răsfrînge. ALECSANDRI, P. III 289. ♦ (Cu privire la sunete) A întoarce sub formă de ecou; a repeta. Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. (reflexiv) Chiotele lor răzbăteau pînă-n adîncul bătrînelor păduri... răsfrîngîndu-se de două-trei ori. SANDU-ALDEA, U. P. 41. 2. reflexiv figurat A se face simțit sub formă de influență sau înrîurire; a se repercuta în ceva sau asupra a ceva. Dar epoca de degradare în care el [Juvenal] a trăit s-a răsfrînt asupra acestui frumos geniu. ODOBESCU, S. I 49. 3. reflexiv A se oglindi, a se reflecta. În luciul lacului, simțitor crescut, se răsfrîngea un cer fără pată. SADOVEANU, P. M. 294. Cerul cu lumea lui de stele se răsfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră. BART, E. 251. Printre valuri, care plîng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate, Felinare se răsfrîng. MACEDONSKI, O. I 200. În lacul cel verde și lin Răsfrînge-se cerul senin. EMINESCU, O. I 492. • tranzitiv Murii netezi, roșii, de marmură curată, Lumina lunii blînde în sală o răsfrîng. EMINESCU, O. IV 159. (figurat) Mai e o poezie a locurilor vechi, Unde răsfrîngem verb reflexiv:emea ca stelele în unde. DEȘLIU, G. 5. Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții. MACEDONSKI, O. I 3. Artele și poezia au știut să-și însușească și au izbutit să răsfrîngă, în producțiuni de merit, toate aceste felurite fapte și simțiri. ODOBESCU, S. III 51. II. tranzitiv A depărta între ele elementele unui obiect (îndoindu-le în sus sau în jos); a desface, a îndoi, a întoarce în afară. Își răsfrînse brațele în lături și rămase strîmb și mut ca și crucea. SADOVEANU, O. VIII 246. Dalba-i soțioară, de-l vedea, Mînicele-și răsfrîngea: Punea sita și cernea, În copaie frămînta, Frumos colac că făcea. TEODORESCU, P. P. 141. • reflexiv Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd, se răsfrîng, se aruncă cu furie asupra vaporului, voind să-l înghită. DUNĂREANU, CH. 55. [Buza] de deasupra se răsfrîngea in sus peste scăfîrlia capului. CREANGĂ, P. 239. – Forme gramaticale: perfectul simplu răsfrînsei, participiu răsfrînt. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSFRÎNGE: RĂSFRÎNGE verb 1. (fizică) a se întoarce, a se reflecta, a se repercuta, a reveni, (învechit) a se refrînge. (Unda sonoră se rasfringe la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se repeta. (Sunetele se rasfringe.) 3. a se oglindi, a se proiecta, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (învechit) a se mira, (figurat) a se scălda. (Imaginea i se rasfringe pe luciul apei.) 4. a îndoi, a ridica, a sufleca, a sumete, a trage, (regional) a sumeca, a supune, (prin Muntenia și Dobr.) a sumeteca. (A-și rasfringe mînecile cămășii.) 5. (regional) a (se) răzbuza. (Haina s-a rasfringe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASFRINGE' RĂSFRẤNTRĂSFRÂNTÚRĂrăsfrî́ngRĂSFRÎNGĂTÚRĂRĂSFRÎ́NGErăsfrî́ngererăsfrînsătúrăRĂSFRÎ́NTrăsfrîntură |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RĂSFRÎNGE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răsfrînge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Unda sonoră se rĂsfrÎnge la întîlnirea unui obstacol. Sunetele se rĂsfrÎnge. Imaginea i se rĂsfrÎnge pe luciul apei. A-și rĂsfrÎnge mînecile cămășii. Haina s-a rĂsfrÎnge. |
GRAMATICA cuvântului RĂSFRÎNGE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răsfrînge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RĂSFRÎNGE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE răsfrî́nge? Vezi cuvântul răsfrî́nge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răsfrî́nge?[ răs-frî́-nge ] Se pare că cuvântul răsfrî́nge are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în bătaie sau în bătăi pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
