|
Răscumpărare [ răs-cum-pă-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU răscumpărare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rascumparare în mai multe dicționareDefinițiile pentru rascumparare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSCUMPĂRARE: RĂSCUMPĂRÁRE, răscumpărări, substantiv feminin Faptul de a răscumpăra. 1. Plătirea unei sume pentru a readuce în stăpînire un bun înstrăinat. 2. Obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani). Abia de ieri căzut-ai prin arme în robie... Mă prind că, dacă soarta verb reflexiv:eodată m-ar lovi, A mea răscumpărare cam mult ar zăbovi. MACEDONSKI, O. II 211. 3. Compensație. Să se întrebe acești ultimi profitori ce răscumpărare se poate da poporului. SADOVEANU, E. 55. Ce cere craiul drept răscumpărare? – Să-i dai voie să clădească un castel la Severin. DAVILA, vezi vezi 76. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru răscumpărare: răscumpăráre, răscumpărări substantiv feminin (termen bisericesc) Actul săvârșit de Iisus Hristos prin jertfa Sa pe cruce, prin care a luat asupra Lui păcatele oamenilor, mântuind neamul omenesc din robia păcatului și a morții și împăcându-l cu Dumnezeu; mântuire. – Din răscumpăra. Definiție sursă: Dicționar religios |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răscumpărare: răscumpărare forme 1. acțiunea de a răscumpăra; 2. prețul de răscumpărare a unui captiv; 3. scăpare de păcate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSCUMPĂRARE: RĂSCUMPĂRÁRE, răscumpărări, substantiv feminin Faptul de a răscumpăra. – vezi răscumpăra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSCUMPĂRARE: RĂSCUMPĂRÁRE, răscumpărări, substantiv feminin Faptul de a răscumpăra. – vezi răscumpăra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răscumpărare: răscumpăráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat răscumpărării; plural răscumpărări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răscumpărare: răscumpăráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat răscumpărắrii; plural răscumpărắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răscumpărare: răscumpăráre forme Acțiunea de a saŭ de a te răscumpăra. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răscumpărare: răscumpărare substantiv verbal RĂZBUNARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASCUMPARARE' RĂSCULÁTRĂSCULĂTÓRRĂSCUMPĂRÁRĂSCUMPĂRÁBILRĂSCUMPĂRÁRERĂSCUMPĂRÁTrăscumpărătórRĂSCUNOSCÚTrașéică |
GRAMATICA cuvântului răscumpărare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răscumpărare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răscumpărare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răscumpărare? Vezi cuvântul răscumpărare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răscumpărare?[ răs-cum-pă-ra-re ] Se pare că cuvântul răscumpărare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răscumpărare |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Abuz de încredere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|