|
Răscruce [ răs-cru-ce ] VEZI SINONIME PENTRU răscruce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rascruce în mai multe dicționareDefinițiile pentru rascruce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE: RĂSCRÚCE, răscruci, substantiv feminin I. 1. (La plural , cu valoare de sg.) Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspîntie. Plînge-o mierlă-ntr-o răchită La răscruci în Dealu-Mare. GOGA, P. 85. Sus, la răscruci, Vin trei haiduci, Pe cai mărunți. IOSIF, vezi 60. Apucă pe ici tot înainte și, cum îi ajunge în răscrucile drumului, ai să și dai de grădina ursului. CREANGĂ, P. 215. ♦ Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află soarele la amiază; zenit. Soarele vărsa potop de foc din răscrucile cerului. SANDU-ALDEA, U. P. 58. Soarele mai că pășise peste răscrucile cerului. HOGAȘ, M. N. 160. • locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = în formă de cruce; cruciș. Nu vă voi putea deci spune dacă ele [movilele] trebuiesc despicate... în răscruce. ODOBESCU, S. II 266. Dar m-oi duce... Unde-i drumul în răscruce. ALECSANDRI, P. P. 275. 2. figurat Moment crucial în viața unui om, a unui popor etc. Moment de răscruce al istoriei. II. Obiect în formă de cruce sau așezat în cruce. 1. Partea carului de care se prind șleaurile; cruce. Miai... a pus mîna pe ștreangurile cailor și a început să le desfacă din răscruci. PREDA, Î. 120. 2. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri. 3. Fofelniță. – Variantă: (regional) rắscrúciu, răscruciuri (MACEDONSKI, O. III 94), substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE: RĂSCRÚCE, răscruci, substantiv feminin 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie. • (popular) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit. • locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = (care este) în formă de cruce; cruciș. 2. figurat Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură. 3. Parte a carului de care se prind șleaurile. 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri. 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță. – prefix răs- + cruce. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE: RĂSCRÚCE, răscruci, substantiv feminin 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie. • (popular) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit. • locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = (care este) în formă de cruce; cruciș. 2. figurat Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură. 3. Parte a carului de care se prind șleaurile. 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri. 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță. – Răs- + cruce. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE: RĂSCRÚCE rascrucei forme 1) Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răspântie; încrucișare. • În rascruce cruciș. 2) figurat Moment crucial în viața cuiva; răspântie. 3) popular Parte în formă de cruce a unui vehicul cu tracțiune animală, de care se prinde proțapul sau cele două orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor încrucișate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a vârtelniței, constând din două brațe încrucișate, pe care se pun cele două fofeze; fofelniță. /răs- + cruce Forme diferite ale cuvantului rascruce: rascrucei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE: RĂSCRUCE s. 1. intersecție, încrucișare, întretăiere, răspîntie, (popular) cruce, furca-drumului. (Carul s-a oprit la rascruce.) 2.* (figurat) cotitură, răspîntie. (Nu știe ce să facă, se află la o mare rascruce.) 3. (tehnic) cruce. (De rascruce căruței se prind șleaurile.) 4. (tehnic; la plural ) aripi (la plural), crucișe (la plural), cumpene (la plural), fofelnițe (la plural), speteze (la plural). (rascruce la războiul de țesut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răscruce: răscruce forme 1. locul unde se încrucișează două sau mai multe căi: ajunge în răscrucile drumului Hristos; 2. partea trăsurii de care se prind șleaurile; 3. spetezele vârtelniței. [slava RAS și cruce]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răscruce: răscrúce forme (răs- și cruce). Răspîntie, locu unde se încrucișează niște liniĭ, stinghiĭ, drugĭ ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSCRUCE: RĂSCRÚCE substantiv verbal aripă, confluentă, cruce, crucea dinainte, spetează. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răscruce: răscruce substantiv verbal ARIPĂ. CONFLUENȚĂ. CRUCE. CRUCEA DINAINTE. SPETEAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răscruce: răscrúce substantiv feminin, genitiv dativ articulat răscrúcii; plural răscrúci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răscruce: răscrúce substantiv feminin, genitiv dativ articulat răscrúcii; plural răscrúci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RASCRUCE' RĂSCROÍRĂSCROIÁLĂRĂSCROÍTRĂSCROITÚRĂRĂSCRÚCErăscrucíRĂSCRÚCIURașcuRĂSCULÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răscruce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răscruce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂSCRÚCE răscrucei forme 1 Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răspântie; încrucișare. • În răscruce cruciș. Carul s-a oprit la răscruce. Nu știe ce să facă, se află la o mare răscruce. De răscruce căruței se prind șleaurile. Răscruce la războiul de țesut. Nu știe ce să facă, se află la o mare răscruce. |
GRAMATICA cuvântului răscruce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răscruce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răscruce poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE răscruce? Vezi cuvântul răscruce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răscruce?[ răs-cru-ce ] Se pare că cuvântul răscruce are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL răscruce Inţelegi mai uşor cuvântul răscruce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află soarele la amiază; zenit locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = în formă de cruce; cruciș popular Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = care este în formă de cruce; cruciș popular Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit locuțiune adjectiv și adverb În răscruce = care este în formă de cruce; cruciș |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răscruce |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bulbii ochilor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|