eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rapuitor


PLURALGRAMATICĂSILABE
Răpuitor [ ră-pu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU răpuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului rapuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru rapuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂPUITÓR:
RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, substantiv masculin și forme (Rar) Persoană care încîntă, farmecă, cucerește. Era înzestrat cu tot ce trebuie unui om, pentru a fi un adevărat răpuitor de femei. GANE, N. II

5.
Forme diferite ale cuvantului rapuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RĂPUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂPUITÓR:
RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, substantiv masculin și forme (Neobișnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [ pronunție: -pu-i-]

– Răpune + sufix -itor.
Forme diferite ale cuvantului rapuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂPUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂPUITÓR:
RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, substantiv masculin și forme (popular) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [ pronunție: -pu-i-]

– Răpune + sufix -itor.
Forme diferite ale cuvantului rapuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

răpuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răpuitor:
răpuitór substantiv masculin (silabe -pu-i-), plural răpuitóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

răpuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răpuitor:
răpuitór (popular) (-pu-i-) substantiv masculin, plural răpuitóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

răpuitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răpuitor:
răpuitor m. cel ce răpune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'RAPUITOR'
RAPTIRÁPTUSrâpắurăpuitoáreRĂPUITÓRrăpúnRĂPÚNERĂPÚNERERĂPUNZĂTÓR

GRAMATICA cuvântului răpuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răpuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răpuitor poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul răpuitor sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul răpuitor are forma: răpuitóri
VEZI PLURALUL pentru răpuitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE răpuitor?
Vezi cuvântul răpuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răpuitor?
[ ră-pu-i-tor ]
Se pare că cuvântul răpuitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A cere milă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a produce efectul dorit, a da roade
etapă finală pentru disputarea cupei
a a cerși; b a cere îndurare, iertare
a-i fi cuiva de folos
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app