 | as |
|
| Răpuitor [ ră-pu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU răpuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rapuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru rapuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂPUITÓR: RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, substantiv masculin și forme (Rar) Persoană care încîntă, farmecă, cucerește. Era înzestrat cu tot ce trebuie unui om, pentru a fi un adevărat răpuitor de femei. GANE, N. II 5. Forme diferite ale cuvantului rapuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂPUITÓR: RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, substantiv masculin și forme (Neobișnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [ pronunție: -pu-i-] – Răpune + sufix -itor. Forme diferite ale cuvantului rapuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂPUITÓR: RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, substantiv masculin și forme (popular) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [ pronunție: -pu-i-] – Răpune + sufix -itor. Forme diferite ale cuvantului rapuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răpuitor: răpuitór substantiv masculin (silabe -pu-i-), plural răpuitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răpuitor: răpuitór (popular) (-pu-i-) substantiv masculin, plural răpuitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răpuitor: răpuitor m. cel ce răpune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'RAPUITOR' RAPTIRÁPTUSrâpắurăpuitoáreRĂPUITÓRrăpúnRĂPÚNERĂPÚNERERĂPUNZĂTÓR |
GRAMATICA cuvântului răpuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răpuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răpuitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răpuitor? Vezi cuvântul răpuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răpuitor?[ ră-pu-i-tor ] Se pare că cuvântul răpuitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cere milă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul răpuitor are forma: răpuitóri
