 | as |
|
| Răpitor [ ră-pi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU răpitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rapitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru rapitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂPITÓR: RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adjectiv (Astăzi rar) 1. (Mai ales substantivat) (Cel) care răpește o persoană. Nu putuse să-i scape de la răpitor pe iubita lui. ISPIRESCU, L. 27. ♦ (Pasăre sau animal) care răpește animale și le sfîșie pentru a le mînca; numele unui ordin de păsări de acest fel. În cuprinsul zonelor oprite vînătoarea este interzisă. Se va putea face numai combaterea răpitoarelor, pe baza unei autorizații. B. O. 1953, 36. ♦ (Cel) care ia pe nedrept un bun al altuia, care despoaie pe altul ( vezi hrăpăreț); care uzurpă un drept al altuia ( vezi uzurpator). Nu fi răpitor. NEGRUZZI, S. I 249. Alexandru Lăpușneanul... se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. id. ib. 137. 2. figurat Fermecător, încîntător. Templul... Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. MACEDONSKI, O. I 103. Mi se desfășoară dinaintea minții uimite priveliști așa de răpitoare. ODOBESCU, S. III 93. Ș-apoi cîntă-mi viers de dor, Cu glas dulce, răpitor. ALECSANDRI, P. P. 206. Forme diferite ale cuvantului rapitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂPITÓR: RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adjectiv 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, forme plural ) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ figurat Hrăpăreț, uzurpator. 3. figurat Care verb reflexiv:ăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului rapitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂPITÓR: RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adjectiv 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, forme plural ) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ figurat Hrăpăreț, uzurpator. 3. figurat Care verb reflexiv:ăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului rapitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂPITÓR: RĂPITÓR rapitoroáre (rapitoróri, rapitoroáre) 1) și substantival Care răpește. Animal rapitor. 2) (despre persoane) Care caută să se îmbogățească răpind; lacom de agoniseală; rapace. 3) figurat Care produce impresie foarte puternică; hipnotizant; fascinant. Femeie de o frumusețe rapitoroare. /a răpi + sufix rapitortor Forme diferite ale cuvantului rapitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂPITOR: RĂPITOR adjectiv 1. prădalnic, (învechit) rapace, răpicios. (Păsări rapitor.) 2. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (învechit) desfătat, (figurat) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol rapitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răpitor: răpitor a. 1. care răpește, lacom de pradă: lup răpitor; 2. figurat pornit: om răpitor; 3. fermecător: cu o voce răpitoare. ║ m. cel ce răpește. ║ n. plural răpitoarele, păsări de pradă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răpitor: răpitór adjectiv masculin, plural răpitóri; forme singular și plural răpitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răpitor: răpitór adjectiv masculin, plural răpitóri; forme singular și plural răpitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RAPITOR' RĂPÍRERĂPÍTRÁPIȚĂRĂPITOÁRERĂPITÓRRĂPITÚRĂRÁPORRAPÓRTRAPORTÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răpitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răpitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂPITÓR răpitoroáre răpitoróri, răpitoroáre 1 și substantival Care răpește. Animal răpitor. Femeie de o frumusețe răpitoroare. /a răpi + sufix răpitortor. Păsări răpitor. Un spectacol răpitor. Păsări răpitoroare. |
GRAMATICA cuvântului răpitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răpitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răpitor poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE răpitor? Vezi cuvântul răpitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răpitor?[ ră-pi-tor ] Se pare că cuvântul răpitor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răpitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trăi pe lângă cineva ca banul cel bun?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
