 | as |
|
| Rând [ rând ] VEZI SINONIME PENTRU rând PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rand în mai multe dicționareDefinițiile pentru rand din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RÂND: RÂND, rânduri, substantiv neutru 1. Șir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de ființe. • Locuţiune adverbiala De-a rândul = a) unul după altul, fără întrerupere, în șir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b) de la un capăt la altul; pretutindeni. Pe rând = a) unul după altul, succesiv; b) de la unul la altul. Pe rând sau rând pe rând, rânduri-rânduri = treptat(-treptat), unul după altul. În primul rând = înainte de toate, mai ales. • Expresia: A fi în primele rânduri = a) a ocupa un loc de frunte într-un șir; b) a fi în fruntea unei activități. ♦ Haină (încheiată) la două rânduri = haină bărbătească cu două șiruri de nasturi, unul pentru a încheia și unul ca garnitură. ♦ Fiecare dintre șirurile orizontale de cuvinte formând o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit. • Expresia: A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris. ♦ Șir de obiecte suprapus altuia. ♦ (Rar) Cat, etaj. 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate. • Locuţiune adverbiala La rând = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat. Cu rândul = cu schimbul; alternativ. De rând = de serviciu. • Expresia: A lua pe cineva la (sau după) rând = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite. A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită. A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir. A intra la rând = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora. (A fi) în rând cu cineva (sau în rândul cuiva) = (a fi) în categoria cuiva, alături de cineva; (a fi) pe aceeași treaptă, la același nivel. A lăsa (sau a ceda) cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze. A fi (sau a veni) rândul cuiva sau a veni rândul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru. La rândul meu (sau tău, lui etc.) = a) atunci când este momentul potrivit pentru mine (sau tine, el etc.); în urma altora într-un șir; b) din partea mea (sau a ta, a lui etc.). A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă. (popular) A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva. A da rând la... = a ține seama de... Fără (de) rând = fără chibzuință, fără seamăn. 3. Cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel. ♦ Grup de obiecte care formează un tot, o serie și care se folosesc deodată. • Un rând de case = un corp de case. ♦ (Precedat de numerale sau de adjective) Dată, oară. 4. Grup de persoane (sau de obiecte) care formează un tot omogen. 5. (învechit) Categorie socială. • Locuţiune adverbiala De rând = a) din popor, fără rang; b) lipsit de strălucire; comun, obișnuit; vulgar. 6. Obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi); rost. • Expresia: A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor. (regional) Cum e rândul? = cum stau lucrurile? A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva. – Din limba slavă (veche) rendŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RÂND: RÂND, rânduri, substantiv neutru 1. Șir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de ființe. • Locuţiune adverbiala De-a rândul = a) unul după altul, fără întrerupere, în șir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b) de la un capăt la altul; pretutindeni. Pe rând = a) unul după altul, succesiv; b) de la unul la altul. Pe rând sau rând pe rând, rânduri-rânduri = treptat(-treptat), unul după altul. În primul rând = înainte de toate, mai ales. • Expresia: A fi în primele rânduri = a) a ocupa un loc de frunte într-un șir; b) a fi în fruntea unei activități. ♦ Haină (încheiată) la două rânduri = haină bărbătească cu două șiruri de nasturi, unul pentru a încheia și unul ca garnitură. ♦ Fiecare dintre șirurile orizontale de cuvinte formând o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit. • Expresia: A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris. ♦ Șir de obiecte suprapus altuia. ♦ (Rar) Cat, etaj. 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate. • Locuţiune adverbiala La rând = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat. Cu rândul = cu schimbul; alternativ. De rând = de serviciu. • Expresia: A lua pe cineva la (sau după) rând = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite. A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită. A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir. A intra la rând = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora. (A fi) în rând cu cineva (sau în rândul cuiva) = (a fi) în categoria cuiva, alături de cineva; (a fi) pe aceeași treaptă, la același nivel. A lăsa (sau a ceda) cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze. A fi (sau a veni) rândul cuiva sau a veni rândul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru. La rândul meu (sau tău, lui etc.) = a) atunci când este momentul potrivit pentru mine (sau tine, el etc.); în urma altora într-un șir; b) din partea mea (sau a ta, a lui etc.). A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă. (popular) A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva. A da rând la... = a ține seama de... Fără (de) rând = fără chibzuință, fără seamăn. 3. Cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel. ♦ Grup de obiecte care formează un tot, o serie și care se folosesc deodată. • Un rând de case = un corp de case. ♦ (Precedat de numerale sau de adjective) Dată, oară. 4. Grup de persoane (sau de obiecte) care formează un tot omogen. 5. (învechit) Categorie socială. • Locuţiune adverbiala De rând = a) din popor, fără rang; b) lipsit de strălucire; comun, obișnuit; vulgar. 6. Obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi); rost. • Expresia: A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor. (regional) Cum e rândul? = cum stau lucrurile? A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva. – Din limba slavă (veche) rendŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RÂND: RÂND randuri n. 1) Grup de obiecte sau de ființe aranjate unele lângă altele în linie; șir. Un rand de soldați aliniați. • Pe rand în ordine succesivă. rand pe rand, randuri-randuri unii după alții. În primul rand înainte de toate; mai ales. Haină la două randuri haină bărbătească cu două șiruri de nasturi. A fi în primele randuri a) a ocupa locul din față într-un șir; b) a ocupa un loc de frunte într-un domeniu de activitate; a fi fruntaș. A strânge randurile a se uni mai strâns; a se consolida. De rand a) din popor; b) obișnuit; ordinar. 2) Serie de cuvinte care formează o linie orizontală într-un text; șir. • A citi printre randuri a pricepe și ceea ce nu se spune direct în industria textilă 3) Loc sau moment stabilit în cadrul unei activități. • La rand potrivit unei ordini stabilite. Cu randul cu schimbul; alternativ. Fără rand fără a respecta ordinea stabilită. A ține (sau a păstra) randul a respecta locul ori ordinea stabilită. La randul meu în ce mă privește. În mai multe randuri de mai multe ori. 4) Succesiune de elemente omogene; șir; serie. • A plânge cu zece randuri de lacrimi a plânge foarte tare (de obicei pentru un lucru lipsit de importanță). 5) Ansamblu de obiecte care formează un complet. Un rand de haine. 6) mai ales la plural Grup de persoane aflate în anumite relații sau unite într-o organizație. În randurile prietenilor. • (A fi) în rand cu oamenii (sau cu lumea) a fi la nivelul tuturor celorlalți. 7) învechit Mod de desfășurare a unei acțiuni; rânduială. • A ști randul a cunoaște mersul lucrurilor. /<sl. rendu Forme diferite ale cuvantului rand: randuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rând: rând n. 1. ordin, rang succesiv: fiecare la rândul său; pe rând, unul după altul; 2. ordine de serviciu: i-a venit rândul; 3. șir: un rând de cărămizi, de case; rând de haine, costum complet; 4. ordine de timp, dată: de rândul ăsta, în mai multe rânduri; 5. linie: citesc printre rânduri; 6. ordine socială, clasă de indivizi: de rând, ordinar, comun: om de rând, haine de rând. [slava REDU, ordine, grad, linie, soartă, fire]. ║ adverb pe rând, de-a rândul, succesiv, consecutiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RÂND: RÂND substantiv verbal cat, ciclu, datină, etaj, fel, menstruație, nivel, obicei, period, rânduială, tradiție, uz, uzanță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RAND: RAND substantiv masculin Unitatea monetară în Republica Africa de Sud. [plural ranzi. / < limba franceza rand]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RAND: RAND substantiv masculin unitatea monetară în Africa de Sud și în Namibia. (< limba franceza rand) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rând: rând substantiv neutru, plural rấnduri; abreviere r. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rând: rând substantiv neutru, plural rânduri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RAND' RÁNCOTErăncoteálărâncuiálărăncureáRÂNDRÁNDĂRANDALINÁRANDALINÁRERANDAMÉNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rând Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rând dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÂND rânduri n. Un rând de soldați aliniați. • Pe rând în ordine succesivă. Rând pe rând, rânduri-rânduri unii după alții. În primul rând înainte de toate; mai ales. Haină la două rânduri haină bărbătească cu două șiruri de nasturi. A fi în primele rânduri a a ocupa locul din față într-un șir; b a ocupa un loc de frunte într-un domeniu de activitate; a fi fruntaș. A strânge rândurile a se uni mai strâns; a se consolida. De rând a din popor; b obișnuit; ordinar. • A citi printre rânduri a pricepe și ceea ce nu se spune direct în industria textilă 3 Loc sau moment stabilit în cadrul unei activități. • La rând potrivit unei ordini stabilite. Cu rândul cu schimbul; alternativ. Fără rând fără a respecta ordinea stabilită. A ține sau a păstra rândul a respecta locul ori ordinea stabilită. La rândul meu în ce mă privește. În mai multe rânduri de mai multe ori. • A plânge cu zece rânduri de lacrimi a plânge foarte tare de obicei pentru un lucru lipsit de importanță. Un rând de haine. În rândurile prietenilor. • A fi în rând cu oamenii sau cu lumea a fi la nivelul tuturor celorlalți. • A ști rândul a cunoaște mersul lucrurilor. Un rând dintr-un industria textilă 2. Un rând de ostași aliniați. Un rând de plopi. Rând într-o succesiune. În trei rânduri am fost la el. Cloșca scoate un nou rând de pui. |
GRAMATICA cuvântului rând? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rând. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rând poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE rând? Vezi cuvântul rând desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rând?[ rând ] Se pare că cuvântul rând are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rând Inţelegi mai uşor cuvântul rând dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De-a rândul = a unul după altul, fără întrerupere, în șir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b de la un capăt la altul; pretutindeni Pe rând = a unul după altul, succesiv; b de la unul la altul Pe rând sau rând pe rând, rânduri-rânduri = treptat-treptat, unul după altul În primul rând = înainte de toate, mai ales A fi în primele rânduri = a a ocupa un loc de frunte într-un șir; b a fi în fruntea unei activități ♦ Haină încheiată la două rânduri = haină bărbătească cu două șiruri de nasturi, unul pentru a încheia și unul ca garnitură A citi printre rânduri = a pricepe sau a se strădui să priceapă și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris Locuţiune adverbiala La rând = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat Cu rândul = cu schimbul; alternativ De rând = de serviciu A lua pe cineva la sau după rând = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite A ține sau a păstra rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir A intra la rând = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora A fi în rând cu cineva sau în rândul cuiva = a fi în categoria cuiva, alături de cineva; a fi pe aceeași treaptă, la același nivel A lăsa sau a ceda cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze A fi sau a veni rândul cuiva sau a veni rândul pentru ceva = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru = a atunci când este momentul potrivit pentru mine sau tine, el etc A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă Popular A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva = a ține seama de Fără de rând = fără chibzuință, fără seamăn Un rând de case = un corp de case Locuţiune adverbiala De rând = a din popor, fără rang; b lipsit de strălucire; comun, obișnuit; vulgar A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor Regional Cum e rândul? = cum stau lucrurile? A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva Locuţiune adverbiala De-a rândul = a unul după altul, fără întrerupere, în șir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b de la un capăt la altul; pretutindeni Pe rând = a unul după altul, succesiv; b de la unul la altul Pe rând sau rând pe rând, rânduri-rânduri = treptat-treptat, unul după altul În primul rând = înainte de toate, mai ales A fi în primele rânduri = a a ocupa un loc de frunte într-un șir; b a fi în fruntea unei activități ♦ Haină încheiată la două rânduri = haină bărbătească cu două șiruri de nasturi, unul pentru a încheia și unul ca garnitură A citi printre rânduri = a pricepe sau a se strădui să priceapă și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris Locuţiune adverbiala La rând = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat Cu rândul = cu schimbul; alternativ De rând = de serviciu A lua pe cineva la sau după rând = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite A ține sau a păstra rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir A intra la rând = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora A fi în rând cu cineva sau în rândul cuiva = a fi în categoria cuiva, alături de cineva; a fi pe aceeași treaptă, la același nivel A lăsa sau a ceda cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze A fi sau a veni rândul cuiva sau a veni rândul pentru ceva = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru = a atunci când este momentul potrivit pentru mine sau tine, el etc A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă Popular A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva = a ține seama de Fără de rând = fără chibzuință, fără seamăn Un rând de case = un corp de case Locuţiune adverbiala De rând = a din popor, fără rang; b lipsit de strălucire; comun, obișnuit; vulgar A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor Regional Cum e rândul? = cum stau lucrurile? A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rând |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bandă de frecvențe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul RAND are forma: ranzi
