 | as |
|
| Răbdător [ răb-dă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU răbdător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rabdator în mai multe dicționareDefinițiile pentru rabdator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR: RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adjectiv 1. Care suportă cu tărie greutățile, suferințele; care îndură fără revoltă asupriri, nedreptăți; răbduriu. Mulțimea aceea răbdătoare și cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare. BART, S. M. 25. Era o fată robace și răbdătoare. CREANGĂ, P. 283. Inimă, fii răbdătoare, Ca pămîntul sub picioare. ALECSANDRI, P. P. 225. ♦ Rezistent. Pămînturile din valea Cernavîrfu... sînt... răbdătoare la secetă. I. IONESCU, M. 56. 2. Stăruitor. De mii de ani în piatră [fluviul] lovește răbdător, Strop după strop, s-o spargă. VLAHUȚĂ, O. A. 60. Forme diferite ale cuvantului rabdator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTOR: RĂBDĂTOR adjectiv 1. îndurător, (popular) răbduriu. (E foarte rabdator în fața suferinței.) 2. (livresc) pacient, (învechit și popular) răbduriu, (popular) pilos, (învechit) suferitor. (Se arată rabdator cu noi.) 3. perseverent, stăruitor, tenace, (livresc) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (popular) pilos, (învechit) nevoitor. (O fire rabdator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR: RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adjectiv 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului rabdator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR: RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adjectiv 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului rabdator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răbdător: răbdătór, -oáre adjectiv Care rabdă, care poate răbda: cămila e foarte răbdătoare de foame și de sete. Care are răbdare, care nu se enervează: bătrîniĭ îs maĭ răbdătorĭ de cît tineriĭ. Tolerant, îngăduitor. Forme diferite ale cuvantului rabdator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR: RĂBDĂTÓR2 rabdatoroáre (rabdatoróri, rabdatoroáre) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte rabdator în fața suferinței. / a răbda + sufix rabdatorător Forme diferite ale cuvantului rabdator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răbdător: răbdătór adjectiv masculin, plural răbdătóri; forme singular și plural răbdătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răbdător: răbdătór adjectiv masculin, plural răbdătóri; forme singular și plural răbdătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR: RĂBDĂTÓR adjectiv verbal concesiv, indulgent, îngăduitor, tolerant. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răbdător: răbdător adjectiv verbal CONCESIV. INDULGENT. ÎNGĂDUITOR. TOLERANT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR: RĂBDĂTÓR1 adverb Cu răbdare. /a răbda + sufix rabdatorător Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răbdător: răbdător a. și m. care rabdă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'RABDATOR' RABAULrabdRĂBDÁRĂBDÁRERĂBDĂTÓRrabdocárpRABDOFOBÍErabdologíeRABDOMANȚÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răbdător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răbdător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii E foarte răbdător în fața suferinței. Se arată răbdător cu noi. O fire răbdătoroare. E foarte răbdător în fața suferinței. Se arată răbdător cu noi. O fire răbdător. RĂBDĂTÓR2 răbdătoroáre răbdătoróri, răbdătoroáre Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte răbdător în fața suferinței. / a răbda + sufix răbdătorător. /a răbda + sufix răbdătorător. |
GRAMATICA cuvântului răbdător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răbdător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răbdător poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE răbdător? Vezi cuvântul răbdător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răbdător?[ răb-dă-tor ] Se pare că cuvântul răbdător are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răbdător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv cu miez?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
