Definiție puternic

Cautăm definiția cuvântului puternic în mai multe dicționare

Definițiile pentru puternic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUTERNIC:
PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -e, adjectiv

1. Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. Vițelul... crescuse, sub îngrijirea lui, mare și puternic. vezi limba română decembrie 1951, 203. Acum cred că mă cunoști... și de bătrîn și de tinăr, și de slab și de puternic. CREANGĂ, P. 197. Mă simt, zău,. încă puternic cît un tun. ALECSANDRI, T. II 64.
       • (Despre părți ale corpului) Puternicele brațe spre dînsa întindea. EMINESCU, O. I 95.

2. (Despre facultăți sau manifestări ale ființelor) Tare, intens, rezistent. I se păru că aude plînset, plînset puternic de țăran. SAHIA, N. 90. Poetul nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite. ODOBESCU, S. III 34. Am un viers femeiesc, Seamănă a haiducesc Și, puternic la cîntat, Se aude-ndepărtat. TEODORESCU, P. P. 632.
       • (Adverbial) Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68.
♦ (Despre sunete sau despre glas) Care se aude pînă (sau de) departe, răsunător, tare; (despre lumină sau surse de lumină) viu, intens. Pe marginile drumului, într-un soare puternic, curgeau pîraie grăbite. SADOVEANU, O. VII 210. A strigat o dată cu glas puternic. CREANGĂ, P. 91. Buzduganul căzînd se izbi de o poartă de aramă și făcu un vuiet puternic și lung. EMINESCU, N.

6.
       • (Adverbial) În lumina slabă, figurile lor liniștite sub căciulile de oaie se zugrăveau puternic. SADOVEANU, O. I 374.
♦ (Despre senzații, sentimente) Care impresionează în mod deosebit, adînc, pătrunzător. Miros puternic. Entuziasm puternic.
       • figurat Puternica ta liră... A veacurilor stinse cenușă-ar fi mișcat. ALEXANDRESCU, M. 27.
♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil. Narcotic puternic. Purgativ puternic.

3. (Despre unelte, mașini etc.) Care posedă o forță mecanică sau motrice însemnată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă energie mare. Motor puternic.

4. figurat (Despre oameni) Care impune prin însușirile, situația sau rolul său; care are influență, autoritate; care deține putere. [Victor Hugo] a fost cel mai înzestrat, mai divers și mai puternic dintre poeții lirici francezi. SADOVEANU, E. 225. Părinții mei voiau să facă din mine un om de lume

– un advocat, un inginer, un om puternic. GALACTION, O. I 56. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prim pregiurul lui și-i supuse. ISPIRESCU, L.

11.
♦ (Substantivat, m.; de obicei la plural , cu nuanță ironică; și în expresie puternicii zilei, puternicii pămîntului) Persoane însemnate care ocupă un loc de frunte în societatea pe clase, care fac parte din clasele dominante. Știu dinainte ceea ce au de gînd să izvodească puternicii pămîntului. CREANGĂ, P. 190. Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. I 137.

5. (Despre organe sau organizații social-politice) înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare. Statul democrat-popular este puternic prin conștiința maselor, prin activitatea și inițiativa creatoare a poporului. SCÎNTEIA, 19S3, nr. 2784.
       • (Adverbial) Canada a devenit în ultimul timp o țară puternic industrială. RALEA, O. 119.

6. figurat Important prin conținutul său; prin extensie temeinic, valoros. Argument puternic. Motiv puternic.
Forme diferite ale cuvantului puternic: puternic-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PUTERNIC

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUTERNIC:
PUTERNIC adjectiv, adverb, substantiv articulat

1. adjectiv robust, solid, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (popular) țeapăn, vînos, vîrtos, (regional) puteros, putut, socolan, (Banat și Transilvania) pogan, (învechit) potent, putincios, spatoș, (figurat) verde. (Bărbat puternic.)

2. adjectiv rezistent, tare, (popular) pilos. (Om puternic.)

3. adjectiv rezistent, solid, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par puternic în pămînt.)

4. adjectiv accentuat, proeminent, pronunțat. (Maxilare puternic; bărbie puternic.)

5. adjectiv redutabil, tare, temut, valoros, (învechit livresc) potent. (Un adversar puternic la fotbal.)

6. adjectiv strașnic, zdravăn, (popular) țeapăn. (I-a tras o palmă puternic.)

7. adverb tare, voinicește, zdravăn. (Trage puternic de funie.)

8. adjectiv energic, impetuos, tare, vajnic, viguros. (Un temperament puternic.)

9. adjectiv tare, (învechit) temeinic, (franțuzism învechit) ponderos. (Un stat puternic.)

10. adjectiv (învechit) potent, putincios. (Un partid puternic; un împărat puternic.)

11. substantiv articulat (termen bisericesc) atotputernicul (articulat), creatorul (articulat), divinitate, domnul (articulat), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, stăpînul (articulat), tatăl (articulat), ziditorul (articulat), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (articulat), preaputernicul (articulat), (învechit și popular) pronie, (popular) sfîntul (articulat), sîntul (articulat), atotțiitorul (articulat), tvoreț, zeu.

12. adjectiv important, influent, însemnat, marcant. (Un personaj puternic.)

13. adjectiv intens, mare, strălucitor, tare, viu. (O lumină puternic.)

14. adjectiv intens, răsunător, ridicat, tare. (Voce puternic.)

15. adjectiv intens, răsunător, sonor. (Dangătul puternic al clopotului.) 16. adverb (muzică) forte, tare. 17. adverb intens, tare. (Inima îi bătea puternic.) 18. adjectiv intens, pătrunzător, tare, (livresc) penetrant. (Un miros puternic.) 19. adjectiv aprig, intens, mare, strașnic, tare, violent, zdravăn. (Un vînt puternic.) 20. adverb bine, intens, tare, vîrtos, zdravăn. (Plouă puternic.) 21. adjectiv chinuitor, intens, străpungător, violent, viu, (figurat) ascuțit, sfredelitor. (Durere puternic.) 22. adjectiv acut, adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, violent, viu. (O suferință morală puternic.) 23. adjectiv adînc, intens, mare, profund, viu. (O impresie, o emoție puternic.) 24. adjectiv intens, viu, (figurat) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorință puternic.) 25. adjectiv drastic, eficace, eficient, energic. (Un medicament puternic.) 26. adjectiv tare, viu, (franțuzism) criant, (figurat) aprins. (Culori puternic.) 27. adjectiv concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (învechit) înduplecător. (O dovadă puternic; un exemplu puternic.) 28. adjectiv tare, (livresc) forte (invariabil). (E puternic la matematică.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PUTERNIC

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUTERNIC:
PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -ce, adjectiv

1. (Despre ființe; prin extensie despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros.
♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare.
♦ (Despre părți ale feței oamenilor) Pronunțat, proeminent, accentuat.

2. (Despre mașini, unelte) Care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă o energie mare.

3. (Despre voce, sunete) Tare, intens.
♦ (Despre lumină sau surse de lumină) Viu, intens.
♦ (Despre senzații, sentimente) Adânc, profund, pătrunzător.
♦ (Despre ape curgătoare) Cu debit sporit și cu rapiditate mare.
♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil.

4. Care are influență, autoritate; care deține putere; însemnat prin situația sau prin rolul său.
♦ (Substantivat, m.) Persoană care ocupă un loc de frunte, care deține o poziție influentă în societate.

5. Înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare.

6. figurat Important prin conținutul său; prin extensie temeinic. Argument puternic.

– Putere + sufix -nic.
Forme diferite ale cuvantului puternic: puternic-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PUTERNIC

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUTERNIC:
PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -ce, adjectiv

1. (Despre ființe; prin extensie despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros.
♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare.
♦ (Despre părți ale feței oamenilor) Pronunțat, proeminent, accentuat.

2. (Despre mașini, unelte) Care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă o energie mare.

3. (Despre voce, sunete) Tare, intens.
♦ (Despre lumină sau surse de lumină) Viu, intens.
♦ (Despre senzații, sentimente) Adânc, profund, pătrunzător.
♦ (Despre ape curgătoare) Cu debit sporit și cu rapiditate mare.
♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil.

4. Care are influență, autoritate; care deține putere; însemnat prin situația sau prin rolul său.
♦ (Substantivat, m.) Persoană care ocupă un loc de frunte, care deține o poziție influentă în societate.

5. Înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare.

6. figurat Important prin conținutul său; prin extensie temeinic. Argument puternic.

– Putere + sufix -nic.
Forme diferite ale cuvantului puternic: puternic-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PUTERNIC

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUTERNIC:
PUTÉRNIC puterniccă (puternicci, puternicce) (în opoziție cu slab)

1) (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; voinic; tare.

2) Care rezistă la acțiunea forțelor din afară; tare; dur; solid. Stâlp puternic. Gard de fier puternic.

3) (despre mașini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanică mare.

4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporită; intens.

5) (despre medicamente) Care acționează cu putere.

6) (despre acțiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie puterniccă.

7) (despre sentimente, senzații) Care se caracterizează prin profunzime.

8) (despre persoane oficiale, colectivități, organizații, state etc.) Care se bucură de autoritate și influență.

9) figurat Care este important prin conținut sau valoare. Eveniment puternic. /putere + sufix puternicnic
Forme diferite ale cuvantului puternic: puterniccă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

puternic

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru puternic:
putérnic, -ă adjectiv (despre putere cu sufix slava -nic). Plin de putere, robust, viguros: om, cal, puternic; vegetațiune puternică. Plin de forță mecanică, de energie chimică, termică, ș. a.: locomotivă puternică, remediŭ puternic, lumină puternică (vie, intensă). Violent, impetuos: vînt puternic. Tare, plin de forță: armată puternică. Bogat și cu armata mare: țară puternică. figurat Care poate produce efecte marĭ: presa jidănească e încă foarte puternică. S. m. Cel care e la putere, la guvern, care e bogat, bine situat: puterniciĭ zileĭ. adverb Cu putere, violență, impetuos, energic: a striga puternic, vîntu bătea puternic, medicamentu a lucrat puternic.
Forme diferite ale cuvantului puternic: puternic-ă
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

puternic

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru puternic:
puternic a. și m.

1. robust, viguros;

2. care are multă putere, care poate impune voința sa: puternicii lumii;

3. figurat capabil de a produce un efect mare: o elocvență puternică.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

puternic

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru puternic:
putérnic adjectiv masculin, plural putérnici; forme singular putérnică, plural putérnice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

puternic

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru puternic:
putérnic adjectiv masculin, plural putérnici; forme putérnică, plural putérnice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Puternic

Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Puternic:
Puternic ≠ debil, moale, molatic, slab
Definiție sursă: Dicționar de antonime

CUVINTE APROPIATE DE 'PUTERNIC'

PUTÉRE puterésc puterí PUTERÍNȚĂ PUTÉRNIC PUTÉRNICE puternicésc puternicéște puternicí

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Puternic

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului puternic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Bărbat puternic.

Om puternic.

A înfipt un par puternic în pămînt.

Maxilare puternic; bărbie puternic.

Un adversar puternic la fotbal.

I-a tras o palmă puternic.

Trage puternic de funie.

Un temperament puternic.

Un stat puternic.

Un partid puternic; un împărat puternic.

Un personaj puternic.

O lumină puternic.

Voce puternic.

Dangătul puternic al clopotului.

Inima îi bătea puternic.

Un miros puternic.

Un vînt puternic.

Plouă puternic.

Durere puternic.

O suferință morală puternic.

O impresie, o emoție puternic.

O dorință puternic.

Un medicament puternic.

Culori puternic.

O dovadă puternic; un exemplu puternic.

E puternic la matematică.

Om puternic.

I-a tras o palmă puternic.

Trage puternic de funie.

Un stat puternic.

Un partid puternic; un împărat puternic.

Voce puternic.

Inima îi bătea puternic.

Un vânt puternic.

Plouă puternic.

O dorință puternic.

Culori puternic.

PUTÉRNIC puterniccă puternicci, puternicce în opoziție cu slab 1 despre ființe sau despre părți ale corpului lor Care are o mare putere fizică; voinic; tare.

Stâlp puternic.

Gard de fier puternic.

Ploaie puterniccă.

Eveniment puternic.

/putere + sufix puternicnic.

GRAMATICA cuvântului Puternic?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului puternic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Puternic poate fi: substantiv, adjectiv, adverb

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Puternic sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE puternic?

Vezi cuvântul puternic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul puternic?

[ pu-ter-nic ]
Se pare că cuvântul puternic are trei silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Puternic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Hachițe substantiv feminin plural în expresie a avea hachițe sau a-l apuca pe cineva, a-i veni cuiva hachițele?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a răspunde sau a face să răspundă personal și integral de faptele sale
acid oxidant al azotului; lichid incolor, corosiv și oxidant puternic; acid nitric, apă tare
a avea toane, capricii, istericale
de la țară
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?