 | as |
|
| Pustiu [ pus-tiu ] VEZI SINONIME PENTRU pustiu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pustiu în mai multe dicționareDefinițiile pentru pustiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUSTIU: PUSTÍU1, pustiuri, substantiv neutru 1. Loc sălbatic, fără vegetație, de obicei acoperit cu nisip, cu o populație foarte rară; deșert, pustie. Nimic nu poți surprinde în tot pustiul acesta de apă argintie. BART, S. M. 22. Ș-atunci vîntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri. EMINESCU, O. I 45. Mă credeam pierdut, întocmai ca un călător în pustiurile Africii. ALECSANDRI, P. 46. figurat De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? EMINESCU, O. I 137. • Locuţiune adverbiala (Transilvania) În pustiu = în zadar, degeaba. Bădiță de la Sibiu, Nu-nșela murgu-n pustiu, Că măicuța ți-o spus bine, Că nu mă dă după tine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 276. A pustiu = a jale, a moarte. Aud... un glas femeiesc cîntînd, a pustiu, o doină. La TDRG. Cînii cum îl văd La el se răped și latră-a pustiu Și urlă-a morțiu. ALECSANDRI, P. P. 187. • Expresia: (În formule de imprecație) Ducă-se pe (mai rar în) pustiu = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba. N-o să-i pun ei mîna în gît, nu! Una ca asta, ducă-se pe pustiu! DEMETRIUS, c. 29. Să nu aibă verb reflexiv:eo nălucă, În pustiu ducă-s-ar, ducă! ALECSANDRI, P. P. 5. A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbîndă, de pierdere, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. 2. Loc sau regiune în care nu locuiesc oameni; pustietate, singurătate. Mă oprii în drum și căutai împrejur... tăcere, noapte și pustiu. HOGAȘ, M. N. 64. Aduna lume de pe lume în pustiul codrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său. CREANGĂ, A. 13. Ghioaga și săgeata lui Fac pustiul codrului. Cerbul moare, urșii pier și vulturii cad din cer. ALECSANDRI, P. II 89. • figurat În tot pustiul gîndurilor mele ești numai tu. CAMIL PETRESCU, T. II 271. • Expresia: A fi pustiu = a nu exista nici un semn de viață. Se opriră și se uitară împrejurul lor. Era pustiu și liniște: numai despre oraș se mai auzea zuruitul trăsurilor. SLAVICI, N. II 287. A face pustiu = a pustii. 3. figurat Plictiseală, singurătate apăsătoare; supărare, durere, mîhnire. Vîntule, nebunule... Ia mai bine, dacă poți, Chinurile de la toți Și povara inimii Și pustiul lacrimii. PĂUN-PINCIO, P. 43. Ah! de cîte ori voit-am Ca să spînzur lira-n cui Și un capăt poeziei Și pustiului să pui! EMINESCU, O. I 105. Ia-mi dorul din inimioară, Că pustiul mă omoară. TEODORESCU, R. P. 307. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUSTIU: PUSTÍU, -ÍE, (I) pustiuri, substantiv neutru, (II) pustii, adjectiv I. substantiv neutru 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; specializare întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert. • Locuţiune adverbiala În pustiu = în zadar, degeaba. A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea. • Expresia: A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul. 2. figurat Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere. II. Adj. 1. (Despre locuri, ținuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație. ♦ Aflat în paragină, în ruină; părăsit. ♦ (Substantivat; învechit și popular, în imprecații) Blestemat, afurisit. 2. În care nu se află nimeni (și nimic). Cameră pustie. 3. figurat Singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit. [Variante: (popular) pustíe substantiv feminin] – Din limba bulgară pustinja. Forme diferite ale cuvantului pustiu: pustiu-Íe Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUSTIU: PUSTÍU, -ÍE, (I) pustiuri, substantiv neutru, (II) pustii, adjectiv I. substantiv neutru 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; specializare întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert. • Locuţiune adverbiala În pustiu = în zadar, degeaba. A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea. • Expresia: A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul. 2. figurat Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere. II. Adj. 1. (Despre locuri, ținuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație. ♦ Aflat în paragină, în ruină; părăsit. ♦ (Substantivat; învechit și popular, în imprecații) Blestemat, afurisit. 2. În care nu se află nimeni (și nimic). Cameră pustie. 3. figurat Singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit. [Variante: (popular) pustíe substantiv feminin] – Din limba bulgară pustinja. Forme diferite ale cuvantului pustiu: pustiu-Íe Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUSTIU: PUSTIU adjectiv, s. 1. adjectiv deșert, gol, necultivat, sălbatic, vid, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ținut pustiu.) 2. substantiv deșert, pustietate, (rar) pustiire, (regional) pustieșag, (învechit) ariniș, pustiiciune. (pustiu Saharei.) 3. substantiv pustietate, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (învechit) sălbătăcime. (pustiu locurilor.) 4. adjectiv deșert, gol, nelocuit, nepopulat, (învechit) pustiicios. (Oraș pustiu.) 5. adjectiv gol, necirculat, neumblat. (Drum pustiu.) 6. adjectiv părăsit. (Ocupanții au găsit orașul pustiu.) 7. adjectiv singur, stingher. (A rămas pustiu pe lume.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUSTIU: PUSTÍU1 pustiue (pustiui) 1) (despre locuri) Care nu are nimic. Pădure pustiue. Stradă pustiue. 2) (despre localități, încăperi, spații) Care este lipsit de viață; în care (sau pe care) nu se află nimeni. Școală pustiue. Peron pustiu. 3) (despre regiuni, ținuturi) Care este fără vegetație și fără populație; deșert; gol. /<bulg. pustinja Forme diferite ale cuvantului pustiu: pustiue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUSTIU: PUSTÍU2 pustiuri n. 1) Regiune întinsă nisipoasă, aproape lipsită de vegetație din cauza aridității solului; deșert. • În pustiu a) în gol; b) în zadar. Ducă-se pe pustiu a) numire eufemistică a diavolului; b) epilepsie. 2) figurat Stare sufletească apatică a omului solitar; singurătate chinuitoare. /<bulg. pustinja Forme diferite ale cuvantului pustiu: pustiuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pustiu: pustiu a. 1. gol, deșert: casă pustie; 2. figurat afurisit: pustia de dragoste, un pustiu de somn. ║ n. pustietate: glasul celui ce strigă în pustiu. ║ adverb ca o cobe: latră a pustiu. [ vezi pustie]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pustiu: pustíu1 adjectiv masculin, forme pustíe; plural m. și forme pustíi, articulat m. pustíii (-ti-ii), forme pustíile (-ti-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUSTIU: PUSTÍU adjectiv, substantiv verbal afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pustiu: pustiu adjectiv, substantiv verbal AFURISIT. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. RĂU. TICĂLOS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUSTIU: PUSTÍU adjectiv verbal deșert, gol, nepăzit, nesupravegheat, vid. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pustiu: pustiu adjectiv verbal DEȘERT. GOL. NEPĂZIT. NESUPRAVEGHEAT. VID. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pustiu: pustíu adjectiv masculin, forme pustíe; plural m. și forme pustíi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pustiu: pustíu substantiv neutru, articulat pustíul; plural pustíuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pustiu: pustíu2 substantiv neutru, articulat pustíul; plural pustíuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Pustiu: Pustiu ≠ aglomerat, arhiplin, populat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUSTIU' PUSTIITÓRPUȘTÍMEpustínicPUȘTÍSMPUSTÍUPUSTÍULPUȘTIULÍCĂpúștlăPÚSTNIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Pustiu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pustiu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un loc, un ținut pustiu. Pustiu Saharei. Pustiu locurilor. Oraș pustiu. Drum pustiu. Ocupanții au găsit orașul pustiu. A rămas pustiu pe lume. PUSTÍU1 pustiue pustiui 1 despre locuri Care nu are nimic. Pădure pustiue. Stradă pustiue. Școală pustiue. Peron pustiu. PUSTÍU2 pustiuri n. • În pustiu a în gol; b în zadar. Ducă-se pe pustiu a numire eufemistică a diavolului; b epilepsie. Un loc, un ținut pustiu. A rămas pustiu pe lume. |
GRAMATICA cuvântului Pustiu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pustiu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Pustiu poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pustiu? Vezi cuvântul pustiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pustiu?[ pus-tiu ] Se pare că cuvântul pustiu are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Pustiu Inţelegi mai uşor cuvântul pustiu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Transilvania În pustiu = în zadar, degeaba A pustiu = a jale, a moarte În formule de imprecație Ducă-se pe mai rar în pustiu = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba A fluiera în sau a pustiu = a fluiera în semn de neizbîndă, de pierdere, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă A fi pustiu = a nu exista nici un semn de viață A face pustiu = a pustii Locuţiune adverbiala În pustiu = în zadar, degeaba A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea A fluiera în sau a pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă Ducă-se pe pustiu sau pe pustii = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; eufemistic diavolul, dracul Locuţiune adverbiala În pustiu = în zadar, degeaba A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea A fluiera în sau a pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă Ducă-se pe pustiu sau pe pustii = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; eufemistic diavolul, dracul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Pustiu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi dracul pe uscat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pustiu are forma: pustíuri
