 | as |
|
| Pustii [ pus-ti-i ] VEZI SINONIME PENTRU pustii PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pustii în mai multe dicționareDefinițiile pentru pustii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pustii (forma la infinitiv) A pustii conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUSTII: PUSTIÍ, pustiesc, verb IV. 1. tranzitiv A preface locurile fertile sau populate în loc pustiu; a devasta, a nimici, a distruge. Au pustiit și au sărăcit biata țară. SADOVEANU, O. VII 8. Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara, pe ce vei domni măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. Arde și pustiește orașul Nicopoli. BĂLCESCU, O. I 195. • figurat Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiise viața. SADOVEANU, O. I 445. S-a ivit pe cuhne Toamna, Zîna melopeelor... Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. 2. reflexiv A se refugia, a pribegi. Făcut-au rînduiala ca să mănînce ei pînea pe care o muncim noi... De aceea. s-au pustiit Roșculeștii la Letca; de aceea m-am rătăcit eu aici. Căutăm dreptatea. SADOVEANU, P. M. 30. Să mă pustiesc de prin ținuturile acestea. RETEGANUL, P. II 56. ♦ A se izola, a se retrage în singurătate. Iau lumea-n cap și mă pustiesc undeva să nu-mi rămîie nici numele. VORNIC, P. 101. În acest loc încîntat unde îmi place mie să mă pustiesc. SADOVEANU, vezi forme 14. 3. tranzitiv A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu, a lăsa în părăsire. Bieții oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. RETEGANUL, P. I 25. • reflexiv pasiv Așezări nu sînt; numai undeva, în fund, poate s-a clădit în vara asta o stînă, care se va pustii la iarnă, rămînînd cu amintirea focurilor de sară. SADOVEANU, O. A. II 198. – Variantă; pustiá (ODOBESCU, S. I 86) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUSTII: PUSTIÍ, pustiesc, verb IV. 1. tranzitiv A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. reflexiv (popular) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. tranzitiv A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUSTII: PUSTIÍ, pustiesc, verb IV. 1. tranzitiv A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. reflexiv (popular) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. tranzitiv A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUSTII: PUSTII verb a devasta, a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, (regional) a pustului, (învechit) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au pustii tot ce le-a ieșit în cale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pustii: pustií verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pustiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pustiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural pustiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pustii: pustií (a pustii) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pustiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pustiá; conjunctiv prezent 3 să pustiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pustii: pustii verb vezi ABANDONA. ASASINA. LĂSA. OMORÎ. PARAGINI. PĂRĂSI. SĂLBĂTICI. SUPRIMA. UCIDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUSTII: PUSTIÍ verb vezi distruge. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUSTII' pustiéscPUSTIETÁTEPUSTIETÓRpustietúrăPUSTIÍPUSTIICIÓSPUSTIICIÚNEPUSTIÍREPUSTIÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PUSTII Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pustii dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dușmanii au pustii tot ce le-a ieșit în cale. Pustií a pustii verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pustiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pustiá; conjunctiv prezent 3 să pustiáscă. |
GRAMATICA cuvântului PUSTII? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pustii. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PUSTII poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE pustii? Vezi cuvântul pustii desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pustii?[ pus-ti-i ] Se pare că cuvântul pustii are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PUSTII |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Casetă video?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
