 | as |
|
| Pustietate [ pus-ti-e-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU pustietate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pustietate în mai multe dicționareDefinițiile pentru pustietate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUSTIETATE: PUSTIETÁTE, pustietăți, substantiv feminin 1. Regiune lipsită de vegetație sau nepopulată de oameni; pustiu. în răsărit... se ridică dealurile pleșuve ale Sorogarilor și dricului, după care urmează ceața pustietăților dinspre Prut. SADOVEANU, E. 94. Deodată, luna aprinsă ca jăratecul răsări în zarea munților și pustietățile luminate se deschiseră pe o întindere nemărginită. DUNĂREANU, CH. 94. A mers iarăși un an de zile, prin niște pustietăți și mai grozave. CREANGĂ, O. A. 172. ♦ Loc izolat, puțin umblat. Cum putea dînsa să meargă acum, în cap de noapte, ea singură cu el în pustietatea aceea? SLAVICI, N. II 287. 2. Faptul de a fi lipsit (la un moment dat) de oameni; singurătate. Se uită împrejur îl apucă un frig de pustietatea tîrgului. DUMITRIU, N. 193. De îmbrăcăminte prezentabilă aveau toți nevoie. Nu mai puteau trăi ca în pustietatea Bărăganului. C. PETRESCU, A. 311. 2. (Poetic) Vîntul pustietății acum vîjîie prin meterezile lor, carele răsuna odată falnic de împușcături voinicești. ALECSANDRI, C. 101. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUSTIETATE: PUSTIETATE s. 1. deșert, pustiu, (rar) pustiire, (regional) pustieșag, (învechit) ariniș, pustiiciune. (pustietate Saharei.) 2. pustiu, sălbăticie, (rar) sălbătăciune, (învechit) sălbătăcime. (pustietate locurilor.) 3. singurătate, (figurat) sihăstrie. (Era o pustietate totală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUSTIETATE: PUSTIETÁTE, pustietăți, substantiv feminin 1. Regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puțin umblat. 2. Singurătate, izolare. [ pronunție: -ti-e-] – Pustiu + sufix -ătate. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUSTIETATE: PUSTIETÁTE, pustietăți, substantiv feminin 1. Regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puțin umblat. 2. Singurătate, izolare. [ pronunție: -ti-e-] – Pustiu + sufix -ătate. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pustietate: pustietáte forme (despre pustie). Pustie, deșert, singurătate: a străbate pustietatea Sahareĭ, a locui în pustietate. – În P. P. pustieșag, plural urĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUSTIETATE: PUSTIETÁTE pustietateăți forme 1) Loc părăsit, nelocuit sau neumblat. 2) figurat vezi PUSTIU2. [silabe -ti-e-] /pustiu + sufix pustietateătate Forme diferite ale cuvantului pustietate: pustietateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pustietate: pustietáte substantiv feminin (silabe -ti-e-), genitiv dativ articulat pustietății; (locuri) plural pustietăți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pustietate: pustietáte (-ti-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pustietắții; (locuri) plural pustietắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUSTIETATE' PUSTIÉLNICĂPUSTIÉREPUSTIEȘÁGpustiéscPUSTIETÁTEPUSTIETÓRpustietúrăPUSTIÍPUSTIICIÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pustietate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pustietate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pustietate Saharei. Pustietate locurilor. Era o pustietate totală. Pustietate locurilor. Era o pustietate totală. PUSTIETÁTE pustietateăți forme 1 Loc părăsit, nelocuit sau neumblat. [silabe -ti-e-] /pustiu + sufix pustietateătate. |
GRAMATICA cuvântului pustietate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pustietate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pustietate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pustietate? Vezi cuvântul pustietate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pustietate?[ pus-ti-e-ta-te ] Se pare că cuvântul pustietate are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pustietate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pustietate are forma: pustietăți
