 | as |
|
| Purtător [ pur-tă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU purtător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului purtator în mai multe dicționareDefinițiile pentru purtator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PURTĂTÓR: PURTĂTÓR, -OÁRE, purtători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. • Purtător de cuvânt = a) persoană care ia cuvântul în numele altora într-un grup, într-o adunare etc.; persoană care reprezintă interesele altora; b) specializare persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc. Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvență, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia. (finanțe) Obligație la purtător = obligație care nu poartă numele proprietarului. Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăpostește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind, în același timp, o sursă permanentă de infecție. – Purta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului purtator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PURTĂTÓR: PURTĂTÓR, -OÁRE, purtători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. • Purtător de cuvânt = persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc. Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvență, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia. (finanțe) Obligație la purtător = obligație care nu poartă numele proprietarului. Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăpostește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind, în același timp, o sursă permanentă de infecție. – Purta + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului purtator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PURTĂTÓR: PURTĂTÓR2, -OÁRE, purtători, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană care poartă, care duce sau aduce ceva cu sine. Tot Ion era purtătorul nostru de ștafete. GANE, istorie III 30. Ercul rusticul, al Lațiului purtător de baltag. ODOBESCU. III 75. Purtător de cuvînt vezi cuvînt (2), Obligație la purtător = obligație care (spre deosebire de cea «nominală») nu poartă numele posesorului. • figurat Limba este purtătoarea culturii poporului respectiv. IORDAN, L. R. 25. Purtători senini de grijă, Unde sînteți, ochi căprui? GOGA, P. 93. Crainici, iepurii cei repezi Purtători ii sînt de vești. EMINESCU, O. I 100. 2. (Învechit) Conducător. Mircea-vodă-n mijloc șede Și la dreapta lui se vede. Zmeii Țării Romînești, Purtătorii oștilor. ALECSANDRI, P. P. 196. Forme diferite ale cuvantului purtator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru purtător: purtătór, -oáre adjectiv Care poartă: purtătoru steaguluĭ. Care posedă: putătoru unuĭ nume, unuĭ titlu, uneĭ polițe. Purtător de grijă, intendent, supraveghetor. Purtător de vĭață, vivificant. Purtător de moarte, mortal. Purtător de Dumnezeŭ, sfînt. Forme diferite ale cuvantului purtator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PURTĂTÓR: PURTĂTÓR1, -OÁRE, purtători, -oare, adjectiv Care poartă, care duce sau aduce ceva. Și-acum, la lumina ce vine, încep să se miște greoaie Făpturi purtătoare de ploaie. COȘBUC, P. II 8. Îi dărui săgețile sale cele purtătoare de moarte. ISPIRESCU, U. 78. Forme diferite ale cuvantului purtator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PURTĂTÓR: PURTĂTÓR purtatoroáre (purtatoróri, purtatoroáre) și substantival Care poartă, duce o încărcătură; care transportă. • Cec (sau obligație) la purtator cec (sau obligație) în care nu este indicat numele deținătorului. /a purta + sufix purtatortor Forme diferite ale cuvantului purtator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru purtător: purtător substantiv verbal CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PURTĂTÓR: PURTĂTÓR adjectiv, s. 1. adjectiv verbal transportor. 2. substantiv deținător, posesor. (Purtător al unui nume.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PURTĂTOR: PURTĂTOR adjectiv, s. 1. adjectiv transportor. (Bandă purtator.) 2. substantiv deținător, posesor. (purtator unui nume.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru purtător: purtătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural purtătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural purtătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PURTĂTÓR: PURTĂTÓR adjectiv, substantiv verbal călăuzitor, îndrumător, povățuitor, sfătuitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru purtător: purtător adjectiv, substantiv verbal CĂLĂUZITOR. ÎNDRUMĂTOR. POVĂȚUITOR. SFĂTUITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru purtător: purtătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural purtătóri; forme singular și plural purtătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru purtător: purtător a. și m. care poartă: ochi purtători de pace EM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'PURTATOR' PURTĂRÉȚPurtasiaPURTÁTpurtátaPURTĂTÓRPURTĂTÚRĂPurțulPURUIÓSPURULÉNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL purtător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului purtător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PURTĂTÓR purtătoroáre purtătoróri, purtătoroáre și substantival Care poartă, duce o încărcătură; care transportă. • Cec sau obligație la purtător cec sau obligație în care nu este indicat numele deținătorului. /a purta + sufix purtătortor. Bandă purtător. Purtător unui nume. |
GRAMATICA cuvântului purtător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului purtător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul purtător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE purtător? Vezi cuvântul purtător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul purtător?[ pur-tă-tor ] Se pare că cuvântul purtător are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL purtător Inţelegi mai uşor cuvântul purtător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Purtător de cuvânt = a persoană care ia cuvântul în numele altora într-un grup, într-o adunare etc Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvență, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia Finanțe Obligație la purtător = obligație care nu poartă numele proprietarului Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăpostește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind, în același timp, o sursă permanentă de infecție Purtător de cuvânt = persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc Undă purtătoare = undă electromagnetică de înaltă frecvență, care, fiind modulată de un semnal de mesaj, servește la transmiterea acestuia Finanțe Obligație la purtător = obligație care nu poartă numele proprietarului Purtător de germeni = organism uman sau animal care adăpostește microbi patogeni, de obicei într-una din cavitățile naturale ale corpului, constituind, în același timp, o sursă permanentă de infecție Purtător de cuvînt vezi cuvînt 2, Obligație la purtător = obligație care spre deosebire de cea «nominală» nu poartă numele posesorului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL purtător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Element galvanic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul purtător are forma: purtătóri
