 | as |
|
| Purcede [ pur-ce-de ] VEZI SINONIME PENTRU purcede PE ESINONIME.COM definiția cuvântului purcede în mai multe dicționareDefinițiile pentru purcede din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a purcede (forma la infinitiv) A purcede conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PURCEDE: PURCÉDE, purcéd, verb III. intranzitiv (Popular și arhaizant) A se pune în mișcare, a porni la drum; a pleca. Cum au purces spre Vatra Dornei, au intrat într-o strălucire de soare cătră amiază. SADOVEANU, B. 152. Luîndu-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul spre Pipirig. CREANGĂ, O. A. 44. Purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. BOLINTINEANU, O. 441. • (Despre lucruri, fenomene văzute în mișcare) A începe, a se porni. După o săptămînă purceseră ploile. C. PETRESCU, Î. II 242. Frăgarul își îndoaie coapsa, Iar de prin văi purcede vîntul. GOGA, P. 25. Urieșii munți cu vîrf urile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele și se revarsă pîrăiele. CREANGĂ, O. A. 95. • figurat În straturi florile-s trudite: un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, P. 7. ♦ A porni la o acțiune, a începe. Mult mă bucur cînd văd că purcedem la fapte. VORNIC, P. 38. O dată cu cel dintîi dezgheț, căutătorii de comori au purces la treabă. C. PETRESCU, A. 109. • Expresia: A purcede grea (sau, rar, îngreunată) = a rămîne însărcinată. Le-a spus toată întîmplarea, cum a purces grea. RETEGANUL, P. V 79. Din momentul acela ea purcesă îngreunată. EMINESCU, N. 4. ♦ A proceda (într-un anumit fel). Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozități, mai noi sau mai vechi. BENIUC, P. 25. Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. CARAGIALE, O. III 217. ♦ (Despre acțiuni, stări) A lua naștere, a izvorî, a proveni. Astea-s fapte care trebuie să ne îndrepte gîndul la rădăcina din care or purces toate. DEMETRIUS, vezi 134. Toate de la dînsa au purces. Ea-i capu răutăților. SADOVEANU, O. VIII 186. Aceste nemulțumiri purcedeau... din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426. – Forme gramaticale: perfectul simplu purcesei, participiu purces. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PURCEDE: PURCÉDE, purcéd, verb III. intranzitiv (popular) A pleca, a porni la drum. ♦ intranzitiv și reflexiv (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. • Expresia: (intranzitiv) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [perfectul simplu purcesei, participiu purces] – latina procedere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PURCEDE: PURCÉDE, purcéd, verb III. intranzitiv (popular) A pleca, a porni la drum. ♦ intranzitiv și reflexiv (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. • Expresia: (intranzitiv) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [perfectul simplu purcesei, participiu purces] – latina procedere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru purcede: purcéde (purcéd, purcés), verb – 1. A porni, a se mișca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (învechit) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. latina procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în limba română (Rosetti, I, 170). Conjug. șovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu persoană a doua, purcezi, conform încinge. – derivat purces, substantiv neutru (plecare); purcezător, adjectiv (care purcede). Forme diferite ale cuvantului purcede: purcéd purcé Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru purcede: purcede verb vezi ACȚIONA. AJUNGE. APUCA. CURGE. DECURGE. DEVENI. IEȘI. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI. PROCEDA. PROVENI. REIEȘI. REZULTA. URMA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru purcede: purcéde (a purcede) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele purcéd, perfectul simplu persoana întâi singular: eu purceséi, persoana întâi plural: noi purcéserăm; conjunctiv prezent 3 să purceádă; gerunziu purcezấnd; participiu purcés Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru purcede: purcéde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele purcéd, perfectul simplu persoana întâi singular: eu purceséi, persoana întâi plural: noi purcéserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural purceádă; gerunziu purcezând, participiu purcés Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru purcede: purcede vezi 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. figurat a proveni, a izvorî. [latina PROCEDERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PURCEDE: PURCEDE verb a proveni, (învechit) a proceda, (figurat) a izvorî. (purcede dintr-un trecut îndepărtat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PURCEDE: PURCÉDE verb vezi proveni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PURCEDE' PURCARIUPURCEÁpurceá/purcícăpurcédPURCÉDEPURCÉDEREPURCÉLpurcelándruPURCELÁȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PURCEDE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului purcede dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Purcéde a purcede popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele purcéd, perfectul simplu persoana întâi singular: eu purceséi, persoana întâi plural: noi purcéserăm; conjunctiv prezent 3 să purceádă; gerunziu purcezấnd; participiu purcés. Purcede dintr-un trecut îndepărtat. |
GRAMATICA cuvântului PURCEDE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului purcede. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PURCEDE poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE purcede? Vezi cuvântul purcede desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul purcede?[ pur-ce-de ] Se pare că cuvântul purcede are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PURCEDE Inţelegi mai uşor cuvântul purcede dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A purcede grea sau, rar, îngreunată = a rămîne însărcinată intranzitiv A purcede grea sau îngreunată = a rămâne însărcinată intranzitiv A purcede grea sau îngreunată = a rămâne însărcinată |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PURCEDE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Suveranitate de stat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
