 | as |
|
| Punte [ pun-te ] VEZI SINONIME PENTRU punte PE ESINONIME.COM definiția cuvântului punte în mai multe dicționareDefinițiile pentru punte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUNTE: PÚNTE, punți, substantiv feminin 1. Pod îngust așezat peste o apă, o rîpă sau un șanț, și care poate fi trecut numai cu piciorul. Muntele cu cale șerpuită și cu punți de piatră peste prăpăstii se chema Stînișoara. SADOVEANU, B. 175. Iată punțile de bîrne. MACEDONSKI, O. I 8. Cum treceam puntea peste apa Neamțului... mi-au alunecat ciubotele și am căzut în Ozana. CREANGĂ, O. A. 44. • figurat [Neamul] să se ridice, să treacă puntea veacurilor și să ajungă a-și da tributul lui la progresul necontenit al umanității. SADOVEANU, E. 12. Ai durat prin aer punte Din fîșii de foc. COȘBUC, P. I 218. Nu spera cînd vezi mișeii La izbândă făcând punte. EMINESCU, O. I 196. • Expresia: Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a scăpa dintr-o situație grea. Vă-ntind o punte de scăpare Deasupra negrelor genuni. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 24. A se face (sau a se pune) luntre și punte = a depune toate sforțările, a face orice pentru a realiza ceva. Se pune luntre și punte și află că feciorul ei ar verb reflexiv:ea să ia pe fata cutăruia. SEVASTOS, N. 26. S-a pus el – nu-i vorbă – luntre și punte ca să-și vîre codița cea bîrligată undeva, dar degeaba i-a fost. CREANGĂ, O. A. 186. ♦ figurat Element de legătură. [Luduș] e puntea între echipele de zi și de noapte. C. PETRESCU, A. 466. 2. Scîndură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă pe care stau sau circulă muncitorii care lucrează la înălțime. O asemenea construcție, cu zidurile roșii neisprăvite și cu punțile schelelor prăfuite de var, li se păru o prezență deplasată. C. PETRESCU, Î. II 215. Punte de comunicație = placă metalică de legătură între două vagoane de cale ferată. ♦ Podeț mobil care leagă vasele de chei. Iată, Gălăciuc e al șaselea care se prăbușește cu puntea, înecîndu-se. SAHIA, N. 41. ♦ Pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval. Puntea scrîșni pe lanțuri. Omul își lepădă calul și dădu năvală în deschizătura porții. SADOVEANU, forme J. 409. 3. Planșeu (aproape) orizontal, situat în corpul unei nave sau la partea superioară a unei nave; covertă. Pe puntea iahtului rămaseră numai bătrînii serioși, gravi. BART, E. 109. Amîndoi comandanții sînt pe punte, în picioare, cu ochii ațintiți înainte. VLAHUȚĂ, O. A. 407. 4. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice, format din patru brațe în care sînt montate diferite piese. 5. Parte a morii de vînt care susține tigaia prîsnelului. 6. Pluta în care se introduce fitilul candelei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUNTE: PÚNTE, punți, substantiv feminin 1. Pod îngust (format adesea dintr-o scândură sau dintr-o bârnă) așezat peste un șanț, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul. • Expresia: Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o, dificultate, de a ieși dintr-un impas. A se face (sau a se pune) luntre și punte vezi luntre. ♦ Scândură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează la înălțime. ♦ Punte de comunicație = placă metalică rabatabilă folosită ca legătură între două vagoane de cale ferată. ♦ Pod suspendat sau mobil care leagă vasele de chei. ♦ Pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval. 2. Planșeu metalic sau de lemn, orizontal, care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele. 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente, o sursă de energie și un instrument de măsură. 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei. 5. (chimie; în sintagma) Punte de hidrogen = legătură de hidrogen. – latina pons, -ntis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUNTE: PÚNTE, punți, substantiv feminin 1. Pod îngust (format adesea dintr-o scândură sau dintr-o bârnă) așezat peste un șanț, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul. • Expresia: Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a ieși dintr-un impas. A se face (sau a se pune) luntre și punte vezi luntre. ♦ Scândură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează la înălțime. • Punte de comunicație = placă metalică rabatabilă folosită ca legătură între două vagoane de cale ferată. ♦ Pod suspendat sau mobil care leagă vasele de chei. ♦ Pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval. 2. Planșeu metalic sau de lemn, orizontal, care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele. 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente, o sursă de energie și un instrument de măsură. 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei. 5. (chimie; în sintagma) Punte de hidrogen = legătură de hidrogen. – latina pons, -ntis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru punte: punte (< italiana ponte; passaggio; limba franceza pont, transition mélodique; limba engleză bridge, passage; germana Überleitung), subsecțiune a formei de sonată*, în cadrul expoziției* și al reprizei*, a cărei funcție este tranziția tonală și tematică între tema* întâi și tema a doua. În majoritatea sonatelor anterioare lui Beethoven (la Ph. Em. Bach, Haydn, Mozart) tranziția tonală între cele două teme este efectuată de o coda* melodică a primei idei. La Beethoven, p. se amplifică și se structurează astfel: a) o secțiune constantă tonal; b) o secțiune modulantă ( vezi modulație); c) uneori, expunerea unei teme proprii urmată de continuarea procesului modulatoriu până la atingerea tonalității (2) ideii secunde; d) pedală (2) pe dominanta* tonalității celei de-a doua teme. În expoziție, p. efectuează tranziția la tonalitatea dominantei (sau a relativei* majore), în timp ce în repriză, în secțiunea b se realizează o inflexiune modulatorie pentru ca în secțiunea d să se cadențeze [ vezi cadență (1)] pe dominanta tonalității inițiale. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNTE: PÚNTE punteți forme 1) Pod îngust care poate fi trecut numai pe jos. • punte de scăpare mijloc de ieșire dintr-o situație grea. punte de trecere mijloc cu ajutorul căruia se face legătura între două părți diferite. A se face (sau a se pune) luntre și punte vezi LUNTRE. 2) Scândură lată fixată pe o schelă și folosită pentru efectuarea lucrărilor de construcție la înălțime. 3) Planșeu orizontal fixat între etajele unei corăbii sau ale unui vapor. punte superioară. punte de promenadă. • punte de comandă punte așezată transversal de la un bord la altul, pe care sunt instalate aparatele de navigație. 4) Pod mobil care face legătura între nave și chei. 5) Placă îngustă de metal, prevăzută cu o gaură în care se introduce fitilul candelei. 6) Aparat pentru măsurarea unor mărimi electrice. /<lat. pons, puntentis Forme diferite ale cuvantului punte: punteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru punte: púnte (púnți), substantiv feminin – 1. Pod îngust. – 2. Plută de candelă. – 3. Platforma unei mori de apă. – 4. Platforma unei ambarcații. – 5. Traversă care susține cele două brațe ale ferăstrăului de mînă. – 6. În mitologia populară ultima vamă a morților, situată pe un pod deasupra iadului, în care cad sufletele păcătoșilor. – Mr. punte, megl. punti. latina pǒntem (Pușcariu 1402; Candrea-Dens., 1474; REW 6649), conform vegl. puant, italiana , portugheză ponte, prov., limba franceza , cat. pont, spaniolă puente. S-a specializat pentru a desemna podurile care servesc numai pietonilor formate în general doar dintr-un trunchi de copac care unește cele două maluri ale unui rîu sau ale unei prăpăstii; trecătorile pentru căruțe se numesc pod. – derivat puntaș substantiv masculin (învechit, tîmplar constructor de punți). Forme diferite ale cuvantului punte: púnți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNTE: PUNTE s. 1. (marină) covertă, (învechit) pod. (Marinarii pe punte!) 2. plută. (punte la fitilul unei candele.) 3. (tehnic) chingă, (regional) curmeziș, mijlocaș, pod, război. (punte la ferăstrău.) 4.* vamă. (punte reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru punte: punte forme 1. pod peste o apă; 2. pânză așternută în drum pe unde se transportă mortul; 3. grinda teascului; 4. curmezișul ferestrăului. [latina PONTEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUNTE: PÚNTE substantiv verbal chingă, coardă, cordar, pârleaz, pod, posadă, schimbătoare, stinghie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru punte: punte substantiv verbal CHINGĂ. COARDĂ. CORDAR. PÎRLEAZ. POD. POSADĂ. SCHIMBĂTOARE. STINGHIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru punte: púnte substantiv feminin, genitiv dativ articulat púnții; plural punți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru punte: púnte substantiv feminin, genitiv dativ articulat púnții; plural punți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUNTE' punsúrăPUNTPUNTÁPUNTÁTPÚNTEPUNTEA-ÚMĂRULUIPUNȚIPUNTICEÁPUNTICÍCĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL punte Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului punte dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÚNTE punteți forme 1 Pod îngust care poate fi trecut numai pe jos. • punte de scăpare mijloc de ieșire dintr-o situație grea. Punte de trecere mijloc cu ajutorul căruia se face legătura între două părți diferite. A se face sau a se pune luntre și punte vezi LUNTRE. Punte superioară. Punte de promenadă. • punte de comandă punte așezată transversal de la un bord la altul, pe care sunt instalate aparatele de navigație. Pons, puntentis. Marinarii pe punte! 2. Punte la fitilul unei candele. Punte la ferăstrău. Punte reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume. Marinarii pe punte! 2. Punte reprezintă banii pe care mortul i-ar plăti pentru a trece în altă lume. |
GRAMATICA cuvântului punte? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului punte. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul punte poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE punte? Vezi cuvântul punte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul punte?[ pun-te ] Se pare că cuvântul punte are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL punte Inţelegi mai uşor cuvântul punte dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a scăpa dintr-o situație grea A se face sau a se pune luntre și punte = a depune toate sforțările, a face orice pentru a realiza ceva Punte de comunicație = placă metalică de legătură între două vagoane de cale ferată Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o, dificultate, de a ieși dintr-un impas ♦ Punte de comunicație = placă metalică rabatabilă folosită ca legătură între două vagoane de cale ferată Chimie; în sintagma Punte de hidrogen = legătură de hidrogen Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a ieși dintr-un impas Punte de comunicație = placă metalică rabatabilă folosită ca legătură între două vagoane de cale ferată Chimie; în sintagma Punte de hidrogen = legătură de hidrogen |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL punte |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Rar a se zări de lună?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul punte are forma: punți
