 | as |
|
| Pungă [ pun-gă ] VEZI SINONIME PENTRU pungă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului punga în mai multe dicționareDefinițiile pentru punga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUNGĂ: PÚNGĂ, pungi, substantiv feminin 1. Săculeț de piele, mai rar de pînză, cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin banii. I-a dăruit o pungă plină de aur. CARAGIALE, O. III 84. Ian caută bine-n pungă, că-i găsi poate verb reflexiv:o carboanță ruginită. ALECSANDRI, T. I 213. Cine nu deschide ochii deschide punga (= cel neatent, cel neglijent, suferă pierderi). • (În metafore și comparații) În zori, erau cenușii la față, cu obrazul mic, strîns pungă. DUMITRIU, P. forme 23. • Expresia: A strînge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a ține buzele strînse (în semn de nemulțumire, amărăciune, acreală). O fetișcană oacheșă... își strînge gura pungă. STANCU, despre 260. Își strînse buzele pungă, apoi întrebă repede, cu răutate. SADOVEANU, O. VIII 233. Cu vin dela Valea Lungă, Cînd beți, faceți gura pungă. TEODORESCU, P. P. 171. A-și dezlega punga = a da (cuiva) bani; a fi darnic. Le-a arătat în ce mare strâmtoare se afla și i-a rugat să-și dezlege pungile și să-l ajute. CARAGIALE, O. III 61. A avea nouă băieri la pungă vezi baieră. A lega băierile pungii vezi baieră. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. (Ba) că-i teacă, (ba) că-i pungă, se spune cînd cineva se codește să facă un lucru, sub pretexte șubrede. Nașul, nașa... se suciră, se-nvîrtiră. Ba că-i teacă, ba că-i pungă. La TDRG. Nici unul nu putea veni; unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, al treilea că pe dincolo. RETEGANUL, P. I 30. ♦ Conținutul pungii; prin extensie bani, avere. Fanarioții au îngrijit mai mult de pungile lor decît de frații lor cei nefericiți. GHICA, A. 124. Adeseori el pierdea împreună cu punga și viața sau cel puțin sănătatea. NEGRUZZI, S. I 16. La Stăncuța sprîncenată... Cine trece se oprește, Cît o vede nebunește, Bea vin,punga-și cheltuiește, Și zău că nu se căiește. ALECSANDRI, P. P. 347. ♦ (Învechit și arhaizant) Săculeț cuprinzînd 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile înainte de secolul al XIX-lea; prin extensie suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. Sultanul dărui lui Tăut cele zece pungi de bani ce-i adusese din partea lui Bogdan vv. BĂLCESCU, O. I 82. 2. Săculeț făcut din hîrtie, (mai rar) dintr-un alt material (adesea din piele), în care se țin diferite lucruri. Și-a scos o pungă mare de piele și și-a răsucit o țigară groasă. SADOVEANU, E. 121. Avea ușa dată de perete, larg, ferestrele deschise, pungi și bucăți de sticlă zvîrlite pe jos. SAHIA, N. 93. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. Puteau să cumpere de la negustorii ambulanți ce așteptau la poartă, cu coșurile pline de bunătăți o pungă de fructe. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 168. Pe toată ziua stricam... cîte un corn de praf și cîte o pungă de alice. ODOBESCU, S. A. 320. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț. Ochii îi sticleau șiret din pungile de grăsime. DUMITRIU, N. 286. Un obraz buhăit, cu pungi tumefiate sub pleoape, cu vinișoare vinete străbătînd pielea. C. PETRESCU, Î. II 188. • Pungă de apă = cantitate de lichid din sînge, acumulată într-o cavitate inflamată a corpului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUNGĂ: PÚNGĂ, pungi, substantiv feminin 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau cu mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici. • Expresia: A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); prin extensie bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; prin extensie suma de 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară). • Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarța pământului, de forma unei pungi (1). 6. (botanică; în compusul) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUNGĂ: PÚNGĂ, pungi, substantiv feminin 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau cu mai multe despărțituri, în care se țin banii și alte obiecte mici. • Expresia: A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); prin extensie bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; prin extensie suma de 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară). • Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarța Pământului, de forma unei pungi (1). 6. (botanică; în compusul) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pungă: púngă (púngi), substantiv feminin – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară învechit, care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, conform limba neogreacă πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), conform latina medicina punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul limba slavă (veche) pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, limba română, XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. derivat pungoci (variantă pungoi, punghiță, punguliță), substantiv neutru și forme (pungă); punguliță, substantiv feminin (plantă, Thlaspi arvense); pungi, verb ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, substantiv masculin (hoț < de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, verb (a fura); pungășie (variantă pungășeală), substantiv feminin (furtișag); pungășoaică, substantiv feminin (hoață); pungășesc, adjectiv (hoțesc); pungășește, adverb (ca pungașii); pungui, verb (a (se) încreți; reflexiv, a se strînge, a se micșora); pungăli verb (Muntenia, a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, substantiv feminin (lucru prost făcut). Forme diferite ale cuvantului punga: púngi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNGĂ: PÚNGĂ pungagi forme 1) Săculeț (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărțituri, în care se țin banii. • A fi gras la punga a fi bogat. A-și umplea pungaga a se procopsi; a se căpătui. A-și dezlega (sau a-și desface) pungaga a fi darnic. A-și strânge pungaga a face mai puține cheltuieli. A face (sau a strânge) gura punga a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conținutul unui astfel de săculeț. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeț (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeț la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi Forme diferite ale cuvantului punga: pungagi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pungă: púngă forme, plural ĭ (mgr. și mlat. punga, limba neogreacă pungí, ven. ponga, despre got. puggs, de unde și vechea slavă pongva, pongvy, strugure). Săculeț de ținut banĭ ș. a. (Poate fi și mic p. a fi purtat mereŭ în buzunar [ vezi portofel] și maĭ mare p. a fi ținut în ladă). Odinioară, sumă de 500 de leĭ saŭ și de galbenĭ (după în turcă kise, chisea. vezi Șăin. V și bursă). figurat Avere, banĭ: tîlharu cerea punga orĭ vĭața, a face apel la punga cuĭva. A face gura pungă, a țĭ-o pungi, a țĭ-o strînge, vorbind de fructele (și alte lucrurĭ) astringente. Punga babeĭ, vezi tătăișă. Punga popiĭ, vezi traista cĭobanuluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pungă: pungă forme 1. săculeț în care se pun bani; 2. bani, avere: recurg la punga ta; 3. od. sumă de 500 lei sau galbeni: un plocon de zece pungi popular; 4. nume de plante: punga babei, tătăișă; punga popii, traista ciobanului (și o mâncare din pântece de porc umplut cu sânge). [slava PÕGVA: sensul 3 e o traducere după în turcă KESÈ ( vezi chesea)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PUNGĂ: PUNGĂ substantiv 1. – (Dm; 17 B I 310); – Ion (Î Div); – Pisculețul (16 B II 235); Punga b. (16 B I 100, II 233); Pungești substantiv (Dm). 2. Pungoci act. (Nif). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pungă: púngă substantiv feminin, genitiv dativ articulat púngii, plural pungi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pungă: púngă substantiv feminin, genitiv dativ articulat púngii; plural pungi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru pungă: pungă, pungi substantiv feminin (argoul lumii interlope) buzunar. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUNGA' PUNDPUNDAPÚNEPÚNEREPÚNGĂPUNGA-BÁBEIPUNGA-BOÁȘELORPUNGA-PÓPIIpungáci |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pungă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pungă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÚNGĂ pungăgi forme 1 Săculeț de piele, de pânză etc. • A fi gras la pungă a fi bogat. A-și umplea pungăga a se procopsi; a se căpătui. A-și dezlega sau a-și desface pungăga a fi darnic. A-și strânge pungăga a face mai puține cheltuieli. A face sau a strânge gura pungă a contracta involuntar gura la gustarea unui aliment acru. |
GRAMATICA cuvântului pungă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pungă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pungă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pungă? Vezi cuvântul pungă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pungă?[ pun-gă ] Se pare că cuvântul pungă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pungă Inţelegi mai uşor cuvântul pungă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A strînge sau a avea, a face buzele sau gura pungă = a ține buzele strînse în semn de nemulțumire, amărăciune, acreală A-și dezlega punga = a da cuiva bani; a fi darnic A fi gros la pungă = a fi foarte bogat Pungă de apă = cantitate de lichid din sînge, acumulată într-o cavitate inflamată a corpului A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu mai avea bani A-și dezlega sau a-și desface punga = a fi darnic A fi gros la pungă = a fi foarte bogat A-și strânge sau a avea, a face buzele sau gura pungă = a a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie Botanică; în compusul Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii Pulicaria dysenterica A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu mai avea bani A-și dezlega sau a-și desface punga = a fi darnic A fi gros la pungă = a fi foarte bogat A-și strânge sau a avea, a face buzele sau gura pungă = a a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie Botanică; în compusul Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii Pulicaria dysenterica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Verbe regulate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pungă are forma: pungi
