 | as |
|
| Punctuaţie [ punc-tu-a-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU punctuaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului punctuatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru punctuatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUNCTUAȚIE: PUNCTUÁȚIE, punctuații, substantiv feminin Sistem de semne grafice convenționale (punct, semnul întrebării, semnul mirării, virgulă, punct și virgulă, două puncte, ghilimele, linie de dialog și de pauză, paranteze, puncte de suspensie) care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc.; mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [ pronunție: -tu-a-. – Variante: (învechit) punctuațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza punctuation (după punct). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUNCTUAȚIE: PUNCTUÁȚIE substantiv feminin Sistem de semne convenționale care au rolul de a marca în scris pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii (punct, virgulă, două puncte etc.); parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; felul de folosire a acestor semne. Luați cu dinadinsul aminte la punctuația mea, păstrați-o cu toată scumpătatea. CARAGIALE, O. VII 426. – Variantă: (învechit) punctuațiúne (CARAGIALE, O. VII 218) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUNCTUAȚIE: PUNCTUÁȚIE, punctuații, substantiv feminin Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [ pronunție: -tu-a-. – Variante: (învechit) punctuațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza punctuation (după punct). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PUNCTUAȚIE: PUNCTUÁȚIE substantiv feminin Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, variantă punctuațiune substantiv feminin / conform limba franceza punctuation]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNCTUAȚIE: PUNCTUÁȚIE punctuatiei forme 1) Ansamblu de sisteme grafice convenționale care marchează structura enunțului, pauzele și modificările intonației. 2) Compartiment al gramaticii care indică utilizarea corectă a acestui ansamblu de sisteme grafice. [G.-D. punctuației; silabe -tu-a-] /<fr. ponctuation Forme diferite ale cuvantului punctuatie: punctuatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PUNCTUAȚIE: PUNCTUÁȚIE substantiv feminin sistem de semne grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de folosire a acestor semne; felul de a le folosi. (după limba franceza ponctuation) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru punctuație: punctuáție (punc-tu-a-ți-e) substantiv feminin, articulat punctuáția (-ți-a), genitiv dativ articulat punctuáției; plural punctuáții, articulat punctuáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru punctuație: punctuáție substantiv feminin (silabe punc-tu-a-ți-e), articulat punctuáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat punctuáției; plural punctuáții Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru punctuație: punctuați(un)e forme 1. arta și modul de a punctua; 2. semne ce servesc a marca punctuațiunea. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNCTUAȚIE: PUNCTUAȚIE substantiv (învechit) prozodie. (Reguli de punctuatie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUNCTUATIE' punctualísmPUNCTUALITÁTEpunctualméntepunctuárePUNCTUÁȚIEPUNCTUAȚIÚNEpunctuézPUNCTULÉȚPUNCTULÍȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PUNCTUAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului punctuaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PUNCTUÁȚIE punctuaȚiei forme 1 Ansamblu de sisteme grafice convenționale care marchează structura enunțului, pauzele și modificările intonației. Reguli de punctuaȚie. Reguli de punctuaȚie. |
GRAMATICA cuvântului PUNCTUAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului punctuaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PUNCTUAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE punctuaţie? Vezi cuvântul punctuaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul punctuaţie?[ punc-tu-a-ţi-e ] Se pare că cuvântul punctuaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PUNCTUAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A tăia frunză la câini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul punctuație are forma: punctuáții
