|
Publicare [ pu-bli-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU publicare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului publicare în mai multe dicționareDefinițiile pentru publicare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUBLICARE: PUBLICARE s. 1. editare, imprimare, imprimat, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (învechit) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (publicare unui nou tiraj dintr-o carte.) 2. imprimare, tipar, tipărire. (Bun pentru publicare.) 3. apariție, tipărire. (După publicare romanului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUBLICARE: PUBLICÁRE, publicări, substantiv feminin Acțiunea de a publica; tipărire. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUBLICARE: PUBLICÁRE substantiv feminin Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire, apariție. ♦ (învechit; concret) Publicație. – vezi publica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUBLICARE: PUBLICÁRE substantiv feminin Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire, apariție. ♦ (învechit; concret) Publicație. – vezi publica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUBLICARE: PUBLICÁRE substantiv verbal anunțare, imprimat, încunoștințare, înștiințare, organ, periodic, publicație, tipăritură, vestire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru publicare: publicare substantiv verbal ANUNȚARE. IMPRIMAT. ÎNCUNOȘTINȚARE. ÎNȘTIINȚARE. PERIODIC. PUBLICAȚIE. TIPĂRITURĂ. VESTIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PUBLICARE: PUBLICÁRE substantiv feminin Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire. [< publica]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru publicare: publicáre substantiv feminin (silabe -bli-), genitiv dativ articulat publicării; plural publicări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru publicare: publicáre (pu-bli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat publicắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUBLICARE' PUBLICĂLUÍREPUBLICĂLUÍTpublicaméntePUBLICÁNPUBLICÁREPUBLICARISÍPUBLICARISÍREPUBLICARISÍTPublicat |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL publicare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului publicare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Publicare unui nou tiraj dintr-o carte. Bun pentru publicare. După publicare romanului. Publicare unui nou tiraj dintr-o carte. |
GRAMATICA cuvântului publicare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului publicare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul publicare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE publicare? Vezi cuvântul publicare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul publicare?[ pu-bli-ca-re ] Se pare că cuvântul publicare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL publicare |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala substantivat de-a surda?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|