 | as |
|
| Provocator [ pro-vo-ca-tor ] VEZI SINONIME PENTRU provocator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului provocator în mai multe dicționareDefinițiile pentru provocator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROVOCATÓR: PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adjectiv (Și în forma provocător) Care provoacă, atacă, întărită, excită; care atrage atenția asupra sa prin impertinență, prin obrăznicie. vezi provocant. Ton provocator. Purtare provocatoare. ▭ Întîmplarea lua în ochii lui o înfățișare provocătoare. REBREANU, I. 77. ♦ Care instigă la acțiuni nesăbuite, reprobabile sau criminale. 4 Agent provocator vezi agent. ♦ (Substantivat) Cel care ia inițiativa unei lupte, unei întreceri, unei competiții (considerat în raport cu adversarul). Provocatorul văzînd maiestatea și curajul protivnicei lui, se dămoli. ALECSANDRI, O. P. 41. – Variantă: provocătór, -oáre adjectiv Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROVOCATOR: PROVOCATOR substantiv, adjectiv 1. substantiv, adjectiv agitator, ațîțător, instigator, tulburător, (livresc) incitator, sedițios, (învechit și popular) răzvrătitor, (învechit) răscolitor, răscolnic, (figurat) incendiator. (Un provocator al maselor.) 2. adjectiv agresiv, militarist, războinic, (familial) belicos. (Politică provocator.) 3. adjectiv ațîțător, incitant, senzual, (învechit) provocant. (Un surîs provocator.) 4. adjectiv demonstrativ, ostentativ. (O atitudine provocator.) 5. adjectiv sfidător. (Un gest provocator.) 6. adjectiv pricinuitor, producător. (Motiv provocator de tulburări.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROVOCATÓR: PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adjectiv Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Variante: (popular) provocătór, -oáre adjectiv] – Din limba franceza provocateur. Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROVOCATÓR: PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adjectiv Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Variante: (popular) provocătór, -oáre adjectiv] – Din limba franceza provocateur. Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru provocator: *provocatór, -oáre adjectiv (latina provocator). Care provoacă: cuvînt, ton, aer provocator. substantiv Persoană care provoacă. Agent provocator, polițist secret care se împrietenește cu hoțiĭ îndemnîndu-ĭ (provocîndu-ĭ) să facă acte pin care să fie prinșĭ. Forme diferite ale cuvantului provocator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROVOCATÓR: PROVOCATÓR, -OÁRE adjectiv Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. // substantiv masculin Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. [Variante provocător, -oáre adjectiv, substantiv masculinf. / conform limba franceza provocateur, latina provocator]. Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROVOCATÓR: PROVOCATÓR2 provocatoroáre (provocatoróri, provocatoroáre) Care provoacă; care caută prilej de ceartă; care ațâță; agresiv; ațâțător. /<fr. provocateur Forme diferite ale cuvantului provocator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROVOCATÓR: PROVOCATÓR, -OÁRE I. adjectiv care provoacă; provocant. • ostentativ. II. substantiv masculin forme cel care instigă. (< limba franceza provocateur, latina provocator) Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROVOCATÓR: PROVOCATÓR3 provocatoroáre (provocatoróri, provocatoroáre) m. și forme 1) Persoană care provoacă. 2) Persoană care se ocupă de provocări. /<fr. provocateur Forme diferite ale cuvantului provocator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROVOCATÓR: PROVOCATÓR1 adverb Într-un mod care constituie o provocare. /<fr. provocateur Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru provocător: provocător a. care provoacă: gesturi provocătoare. ║ m. cel ce provoacă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru provocator: provocatór adjectiv masculin, plural provocatóri; forme singular și plural provocatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru provocator: provocatór adjectiv masculin, plural provocatóri; forme singular și plural provocatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROVOCĂTÓR: PROVOCĂTÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin și forme vezi provocator. Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROVOCĂTÓR: PROVOCĂTÓR, -OÁRE adjectiv verbal provocator. Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROVOCĂTÓR: PROVOCĂTÓR, -OÁRE adjectiv verbal provocator. Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROVOCĂTÓR: PROVOCĂTÓR, -OÁRE adjectiv verbal provocator. Forme diferite ale cuvantului provocator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROVOCATOR' PROVOCARISÍTPROVOCÁTPROVOCÁȚIEprovocațiúnePROVOCATÓRprovódprovódnicPROWAZEKPROXÉN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PROVOCĂTÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului provocător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un provocĂtÓr al maselor. Politică provocĂtÓr. Un surîs provocĂtÓr. O atitudine provocĂtÓr. Un gest provocĂtÓr. Motiv provocĂtÓr de tulburări. Un gest provocĂtÓr. Motiv provocĂtÓr de tulburări. PROVOCATÓR2 provocĂtÓroáre provocĂtÓróri, provocĂtÓroáre Care provoacă; care caută prilej de ceartă; care ațâță; agresiv; ațâțător. PROVOCATÓR3 provocĂtÓroáre provocĂtÓróri, provocĂtÓroáre m. |
GRAMATICA cuvântului PROVOCĂTÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului provocător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PROVOCĂTÓR poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE provocator? Vezi cuvântul provocator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul provocator?[ pro-vo-ca-tor ] Se pare că cuvântul provocator are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PROVOCĂTÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se îneca ca țiganul la mal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
